Basarabia, pamant romanesc, Chisinau, Tiraspol, Transnistria, Mitropolia Basarabiei, Basarabia necunoscuta

Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulag
 Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagPRIMA PAGINA  Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagPRIMA PAGINA - BASARABIA  Contact GID - gid-romania@gid-romania.comContact   «Suntem romāni si punctum» Mihai Eminescu 
 
Eliberarea Basarabiei
Romania Mare, Basarabia, Bucovina, Tinutul Herta, Pamant Romanesc, Romania,  Chisinau, Cernauti, Buceag, Unire, Marea Unire
 Revolutia Anti-Comunista
Basarabia

Basarabia
 Comunism şi antiromânism
 27 Martie 1918
 27 August 1991 - Independenţa
 31 august - Ziua Limbii Române
 Chişinău
 Pagini culturale
 Basarabia pe cruce
 Mitropolia Basarabiei
 Istoria integrată
 Vetre de spiritualitate
 Relaţiile "româno-române"
 Românism si "moldovenism"
 "Libertatea presei"
 Pro Basarabia
 ReUnirea cu Ţara
 Alegeri 2009
 O viaţă de român
 Re-Invierea Basarabiei
 Drumuri basarabene
 Actualitate
 REPRESIUNE ANTI-ROMÂNEASCA IN BASARABIA
Basarabia

Vocea Basarabiei
 Ştiri din Basarabia
 Cealaltă Românie
 Editoriale de Andrei Vartic
Basarabia

Basarabia Necunoscută
 Basarabia Necunoscuta
- Iurie Colesnic

 Basarabia:: 28 iunie 1940
BASARABIA / Basarabia, TransnistriaHarta Site | Prima pagina 

"BASARABIA, PAMANT ROMANESC"

ROMANII DE PESTE PRUT
"Nu cred ca exagerez spunand ca ne aflam in fata unei mari carti de istorie, o carte menita sa marcheze o data importanta in cunoasterea si intelegerea locului si rolului Basarabiei in istoria romaneasca, dar si mai larg europeana. Redactate si publicate intre 1965 si 1982, stranse apoi in volum, in 1985, la München, in Editura Ion Dumitru, cele 16 articole care formeaza capitolele cartii de fata depasesc cu mult, ca informatie si interpretare, problematica relatiilor romano-ruse si romano-sovietice concentrata in destinul Basarabiei si Bucovinei de Nord. Ele ilustreaza, pe de o parte, istoria diplomatica a continentului european de la Napoleon si tarul Alexandru I la Hitler, Stalin si succesorii acestuia din urma, precum si strategia de expansiune a Rusiei tariste si sovietice spre stramtorile Marii Negre si spre marile calde".
(Matei Cazacu, "Postfata" la vol. BASARABIA, PAMANT ROMANESC, de George CIORANESCU, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 2001)
Bibliografia Moldovei (respectiv Basarabia si Transnistria) este impresionanta. Sute de tratate de istorie, manuale scolare, cronici, studii si chiar legende fixeaza inceputurile spatiului de la est de Carpati inca din mijlocul secolului al XIV-lea, cand voievozii maramureseni Dragos si apoi Bogdan trec muntii, primul pentru a crea o "marca de pavaza" impotriva tatarilor care atacau Transilvania, al doilea pentru a scapa de suzeranitatea regelui ungar Ludovic I. Bogdan Voda de Cuhea, de pe malul raului Iza, urmat de mai multi osteni, rude si prieteni, trece prin Pasul Prislop si sprijinit de feudalii localnici din bazinul Siretului si Prutului declara independenta Moldovei, in 1359.

Urmasii acestuia si-n special Alexandru cel Bun (1400-1432) isi extind domeniile pana la Nistru si tarmul Marii Negre. In acest timp, Tara Romaneasca era condusa de Mircea cel Batran (1386-1418), in vremea caruia teritoriul s-a marit constant, pana in "partile tataresti" de la nord de Dunarea Maritima (Delta Dunarii), "adica tinuturile stapanite mai inainte de Basarab I Intemeietorul - de unde numele de Basarabia, dat initial numai acestor parti tataresti" (cf. "Istoria romanilor", C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu). Tot in aceasta perioada, austriecii patrund in nord-estul Moldovei (Tara de Sus), numind-o Bucovina, adica Tara Fagilor (in germana, fag = die Buche), atestata pentru prima oara in 1392. In 1426, Alexandru cel Bun pune stapanire pe cetatile Chilia si Cetatea Alba, la limanul Nistrului, al domnului muntean Dan al II-lea. Teritoriul Moldovei ajunge la apogeu sub Stefan cel Mare (1457-1504): intre Carpatii Orientali si Nistru, intre Ceremus (hotarul cu Polonia) si tarmul Marii Negre, incluzand Siretul inferior, Putna si Milcovul.

Deci, din vremea lui Basarab I (1310-1352) zona sudica a spatiului dintre Prut si Nistru, ocupata de tatarii apartinand Hanatului Tatar, cu sediul in Crimeea, cucerita de voievodul muntean, purta numele de Basarabia, intrata in patrimoniul Moldovei lui Stefan cel Mare. In afara acestei "parti", Moldova de Rasarit cuprindea "tinuturile" (de la nord la sud): Tetina, Hotin, Soroca, Orheiului, Lapusna, Tighina, Chigheciu, Ciubarciu (ultimele doua in campia Bugeacului). Pierderea Chiliei si a Cetatii Albe, in vara anului 1484, in favoarea lui Baiazid, insemna o mare lovitura pentru domnia marelui voievod. "Turcii se asaza pe pamantul tarii, asa cum facusera mai inainte dincoace de Milcov, si vor ramane aci mai mult de trei veacuri, facand sa se simta din ce in ce mai tare stapanirea lor" (ibidem). Cetatea Alba devine Akkerman.

Prutul, rau blestemat si despartitor de neam

Am apelat la aceste date, realitati si fapte ale inceputurilor istorice ale Moldovei, pentru a intelege mai usor ce se intampla in zilele noastre cu Basarabia si Transnistria (despre romanii din Ucraina, in regiuni care nu au apartinut niciodata acestei tari - nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, nordul Maramuresului istoric si sudul Basarabiei, pana la Odessa - vezi ZIUA, 15 martie 2005, pagina intitulata "Toti de la Ram ne tragem!")

Cu amputari si cedari, mai mult de nevoie (!), Moldova si-a urmat un destin nu tocmai prielnic, deoarece, la fel cu celelalte doua provincii romanesti Muntenia si Transilvania, era "in calea tuturor rautatilor". Din Evul Mediu pana de curand si-au pus ochii pe ea, sau parti ale ei, polonezi si unguri, austrieci si rusi, turcii chiar stapandind-o multa vreme. Razboaie, cotropiri si pierderi la "masa verde" n-au reusit sa-i faca pe moldoveni sa renunte la limba si credinta, carturarii lor afirmand sus si tare latinitatea noastra si unitatea de neam a romanilor: cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, precum si domnitorul savant Dimitrie Cantemir pun pe hartie tot ce insemna romanitate in acel spatiu de cuget si simtire (sec. XVII-XVIII)...

Trec alte si alte decenii. Luptele dintre marile puteri se dau si pentru Principatele Romane. Se ajunge la anul 1806, cand a izbucnit un nou razboi ruso-turc, la "insistentele" lui Napoleon. "Ca si in razboaiele precedente, rusii fortara Nistrul si lovira intai cetatea Hotinului, care cazu prin surprindere in mainile lor, in ziua de 19 noiembrie 1806. Aceeasi soarta avura si celelalte cetati turcesti: Benderul, Akkermanul, Chilia, Ismailul si Reni (...) Prin cucerirea acestor cetati, rusii infransera forta de impotrivire a turcilor la nordul Dunarii si ocupara nu numai Moldova intreaga, ci si Tara Romaneasca (cf. Ion Nistor, "Istoria Basarabiei", Cernauti, 1923). Victoriile rusilor, ale "liberatorilor pravoslavnici" (stim noi cum s-au purtat liberatorii sovietici!), purtau marca unei stapaniri mai rele si mai vexatorii decat a turcilor pagani. "Cine nu mergea cu rusii era privit ca vanzator de patrie si executat" (peste un secol si ceva, Stalin va proceda la fel, pe considerentul ca cine nu-i cu noi e impotriva noastra). Drept care, foarte multi moldoveni trec Prutul, intr-o bejenie neintalnita pana atunci. Loviturile generalului Kutuzov, in numele tarului Alexandru I, ii determina pe turci sa inceapa tratativele de pace (la Giurgiu), care se incheiasera la Bucuresti, in ziua de 16 mai 1812, prin cedarea Moldovei dintre Prut si Nistru, rusii numind-o Basarabia, pentru a-l "pacali" pe Napoleon, care nu ar fi consfintit ocuparea...Moldovei! De atunci, "Prutul ramane rau blestemat si despartitor de neam!" (ibidem). De atunci dateaza cantecul popular, care incepe asa: "Prutul esta ni disparti,/ Prutul esta n-are moarte?/ Dar ne-om pune noi candva/ Si cu gura l-om seca"...

Apa ca apa nu are nici o vina. Romanii moldoveni (fara basarabeni) si munteni au "secat dintr-o sorbire" Milcovul, in ianuarie 1859 consfiintind Unirea Principatelor, raul curgandu-si istoria ca simbol al romanismului dintotdeauna. Numai Prutul ramanea "despartitoriu", ocupantii incepand rusificarea noii oblastie Basarabia (provincie), pastrand totusi vechea impartire administrativa in 12 tinuturi: Hotin, Soroca, Iasi, Orhei, Lapusna, Hotarniceni, Tighina, Cetatea Alba, Chilia, Ismail, Greceni si Codru. "Pana si vechea stema a Moldovei, capul de bour cu stelele intre corne, fu pastrata pentru Basarabia. Marca Basarabiei era un scut impartit, sus se vede pajura ruseasca, jos pe camp auriu este capul de zimbru, stravechiul herb al Moldovei", Basarabia avand capitala, din 1818, la Chisinau (ibidem).

Si trec iar cateva decenii. Dupa o cvasiautonomie, "in 1871, Basarabia pierdu caracterul de oblastie, sau provincie privilegiata, si deveni o simpla gubernie a imperiului tarist", in care rusii "sa se poata bucura de toate prerogativele unei natiuni stapanitoare in Basarabia"; in cativa ani, fusesera stramutati aici peste 20.000 de tarani rusi, din partile centrale ale imperiului, acordandu-li-se mari privilegii. Asta insemna un nou pas pentru deznationalizarea basarabenilor. Pana in 1856, cand, in urma unui nou razboi ruso-turc, prin pacea de la Paris, Rusia este obligata sa restituie Moldovei sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail), populatia acestor tinuturi bucurandu-se de binefacerile domniilor lui Cuza (1859-1866) si ale lui Carol I. In 1878, la Congresul International de la Berlin s-au recunoscut independenta Romaniei si drepturile ei asupra Dobrogei, in schimb pierzand cele trei judete inapoiate Moldovei in 1856. Cu toate insistentele organelor tariste de rusificare a noului teritoriu si de deportare a romanilor basarabeni in alte gubernii, "populatia Basarabiei atingea la 1918 cifra de 2.725.000 de oameni", din care 1.810.000 erau romani (66,5%) si 330.000 rusi (12%), 270.000 evrei (9,8%), 210.000 bulgari si gagauzi (7,7%), 75.000 nemti (2,7%), 30.000 greci, armeni si altii (1,3%). Era anul in care basarabenii au secat Prutul dintr-o sorbire...

1918 - cele trei uniri

S-a crezut, pentru totdeauna! Dupa ce, la 27 martie 1918, Sfatul Tarii de la Chisinau, for reprezentativ al Basarabiei autonome, care adoptase, la 2 decembrie 1917, Declaratia de constituire a Republicii Federative Moldovenesti, a hotarat unirea cu Regatul Romaniei. Prin acest act, se revenea la Moldova seculara, a lui Stefan cel Mare, la el adaugandu-se hotararea Consiliului National Roman din Bucovina, pentru unirea cu Tara-Mama, la 15 noiembrie 1918. Peste numai doua saptamani, Adunarea Nationala de la Alba Iulia, cu o suta de mii de participanti, consfintea, prin semnatura celor 1228 de "alesi", unirea Transilvaniei cu Romania: 1 decembrie 1918 devine ziua de nastere a Romaniei Mari, tara "dodoloata", cum avea sa-i spuna copilul Lucian Blaga, condusa de regele Ferdinand I "Intregitorul".

Dar viata ca viata si lumea ca lume nu-s totdeauna pe placul unor mari puteri si al dictatorilor. Asa se face, de exemplu, ca noua Romanie trebuia sa tina piept agresiunii Ungariei bolsevice, a lui Bélla Kun (Abel Kohen), in 1919, si a bolsevicilor rusi, care atacau peste Nistru, in zona Ataki, sprijiniti de populatia rusofona din Basarabia. Fara a intra in detalii, spunem ca si unii si altii, de sorginte comunista a lui Lenin, au fost infranti de armatele romane. Timp in care se desfasurau lucrarile Conferintei de pace de la Paris, unde delegatia Romaniei era condusa de Ion I.C. Bratianu, care devenise atat de incomod, in pledoariile sale pentru tara, fata de reprezentantii celor "4 Mari", incat premierul Frantei Clemanceau i-a reprosat ca "sunteti aici pentru a asculta, nu pentru a comenta!" (cf. conf. univ. dr. G. D. Iscru, "Istoria moderna a Romaniei", Bucuresti, 1998). Un rol deosebit in aceasta situatie/ disputa l-a avut regina Maria, "sora noastra de pe front", cum o numeau ostasii romani din "triungiul de foc" Marasti-Marasesti-Oituz (1917).

Savarsita prin vointa romanilor de la Tisa pana la Nistru si din Maramures pana in Dobrogea, si implinita prin Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), Unirea cea Mare nu mai putea sa fie pusa la indoiala de Ungaria si nici de Rusia Sovietica. Ramanea punerea in ecuatie a unor diversiuni, izvorate parca din Testamentul lui Petru cel Mare, care preconiza Rusiei, printre altele, "A se intinde neincetat catre Nord pe marginea Marii Baltice si catre Sud pe marginea Marii Negre", pentru a infrange Turcia si a ajunge la Mediterana.

Transnistria de ieri...

Se stie ca din antichitate, triburile dacice si getice, ca parte a marii familii a tracilor, se stabilisera in spatiul carpato-danubiano-pontic, dar asezari de-ale lor au fost semnalate documentar si descoperite arheologic dincolo de Nistru, pana la Bug si mai departe, in estul continentului. Romanizarea Daciei, dupa cucerirea traiana (106 d.H.), si incepturile limbii straromane, in contact cu migratorii slavi din veacurile urmatoare (VI-VIII), au fost indelung studiate de numerosi cronicari si istorici.

Despre felul in care au supravietuit anumite comunitati daco-romane si straromane in Campia rusa avem stiri inca de la cumpana primelor doua milenii si mai ales din secolele XIII-XVI. Printre "cazacii romani" dintre Nistru, Bug si Nipru se aflau urmasi ai domnitorilor Moldovei, precum hatmanul Ioan Nicoara Potcoava si inca multi alti demnitari, care au nume pe de-a intregul romanesti, precum Ion Grigore Loboda, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Timotei Sgura, Danila Apostol. Si in veacurile urmatoare sunt atestati numerosi polcovnici "ucrainieni" de origine romana, ca si multi comandanti cazaci dintre "dacii transnistreni" avand aceeasi obarsie. Mai mult, in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de "tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru", iar Gheorghe Duca devenea "Despot al Moldovei si Ucrainei", in 1681, actele de cancelarie moldava si de administratie ucrainiana fiind redactate in limba romana! "Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana, avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru". El a ridicat curti domnesti la Tiganova, pe Nistru, si Nimirov, pe Bug; astfel ca "Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului". Se dezvolta importante localitati romanesti (comune, targuri, cetati), in zona primind pamant multe familii de boieri moldoveni; intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug, din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti" (cf. Viorel Dolha, ZIUA, 14 august 2004, "Transnistria - tara nimanui").

Din aceeasi sursa aflam ca biserica transnistreana era subordonata bisericii romane, procesul de colonizare a romanilor in tinuturile nepopulate ucrainiene si ruse fiind sustinut de tari, indeosebi de catre Ecaterina a II-a. In timpul acesteia, din Muntenia, Moldova si Transilvania s-au asezat, la 1783, "chiar dincolo de Bug, 2000 de familii cu 15 biserici romanesti (...). Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas", colonistii romani fiind scutiti de armata, primeau pamant si nu dadeau taxe, timp de 50 de ani. Cu asemenea facilitati, nu-i de mirare, de exemplu, ca la ridicarea Odessei au contribuit multi romani din zona, cu Banulescu in frunte si arhitectul Manole, ei punand temelia viitorului oras...

Comunistii rusofoni de astazi, ai presedintelui Voronin si ai lui Smirnov, ar trebui sa stie ca in 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino), pentru populatia majoritara din Transnistria acelor vremuri. Poate nici nu au auzit de Petru Movila, devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti; de calugarul Paul Beranda, creatorul lexicografiei rusesti; de Spatarul Milescu, diplomat, om de stiinta si invatatorul tarului Petru cel Mare; de savantul Dimitrie Cantemir, consilierul intim al acestuia; de literatul Herascu, primul curator al Universitatii din Moscova; de... inca multi, multi alti romani moldoveni - basarabeni si transnistreni - care au pus bazele culturii ruse! Iata si recunoasterea academicianului sovietic L.S. Berg: "Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani". In sprijinul celor care studieaza istoria acestui pamant este si toponimia, marea majoritate a numelor de localitati si ape de dincolo de Nistru fiind romanesti.

Pregatirea Unirii celei Mari i-a gasit pe transnistreni intr-o situatie grea, ei dorind sa fie asimilati basarabenilor, sa nu mai fie supusi Ucrainei, pentru a avea aceeasi soarta cu fratii de dincoace de Nistru. Dar bolsevicii ucrainieni si rusi au impiedicat acest act de reparatie istorica.

...A devenit RASS Moldoveneasca

Fapte necunoscute puterii sovietice si mai nou comunistilor de de-o parte si alta a Nistrului? As! Numai ca diversiunea de care pomeneam a dat roade, precum neghina rosie in lanurile de grau basarabene.

Cert este ca, dupa "pierderea" Basarabiei, ca parte a Moldovei, sovieticii au injghebat ad-hoc (octombrie 1924) o regiune (oblastie) la est de Nistru, pe care Stalin a transformat-o in Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca (RASSM), dand-o plocon Ucrainei. La inceput, capitala noii republici a fost la Balta, pentru ca din 1928 sa fie mutata la Tiraspol. In 1934 "tara" avea 8434 km patrati si 615.500 de locuitori, dintre care insa 80% erau romani! Si, pe buna dreptate, aici se vorbea romaneste, si nu moldoveneste; functionau 145 de scoli romanesti gimnaziale, 18 licee romanesti, institute agronomic, pedagogic si politehnic, cu o populatie scolara romaneasca de 24.200, din care 800 studenti. Din 1933 s-a introdus in scoli si publicatii alfabetul latin, existand o statie de radio la Tiraspol, un institut de cercetari stiintifice, Corul de Stat "Doina", Teatrul de Stat si o sectie romana la scoala teatrala din Odessa.

Dar "luna de miere" nu avea sa mai dureze mult. Cum-necum, "autonomii" aflau de felul in care traiesc fratii lor readusi la Tara-Mama, de progresele inregistrate de Romania Mare in perioada interbelica, mai ales dupa criza economica din 1930-1933, in plan social, politic si cultural. Asa incepe prigoana stalinista: intelectualitatea era acuzata ca face jocul "dusmanului de clasa", autoritatile sovietice trecand la exterminarea acesteia, in frunte chiar cu membrii guvernului republicii si terminand cu oamenii de stiinta, cultura si arta. Sunt ucisi sau deportati in Siberia sute si sute de intelectuali, atrocitatile vizandu-i si pe taranii care se opuneau colectivizarii (in colhozuri) si inchiderii bisericilor. Toate aceste masuri distructive au avut ca rezultat un exod masiv peste Nistru, chit ca granicerii rusi trageau fara mila in refugiati (ca si granicerii romani de mai tarziu, cand romanii incercau sa treaca Dunarea spre Occident via Iugoslavia!).

Semnarea tratatului politico-militar dintre Germania si URSS, cunoscut prin Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), a dus la ultimatumul guvernului sovietic din 26 iunie 1940, prin care se cerea/ impunea Romaniei renuntarea la Basarabia si la nordul Bucovinei. Peste doua zile, guvernul roman a acceptat conditiile Moscovei. Aceasta urmarea crearea unei Republici Confederative Socialiste Sovietice Moldovenesti, prin "unirea" Basarabiei cu Transnistria si cedarea unor judete Ucrainei, printre care nordul Bucovinei, cu Cernautiul si Hotinul, si raioanele transnistrene Balta si Pesceansc. Asa a inceput sfasierea Transnistriei.

Incepuse insa si razboiul. Peste un an, armata romana trece Prutul pentru redobandirea teritoriilor furate si la 25 iulie 1941 cucereste Cetatea Alba, ultimul bastion in calea eliberarii Basarabiei si nordului Bucovinei. A trecut si Nistrul, infiintand in Transnistria un guvernorat, cu capitala la Odessa, ajungand, alaturi de armata hitlerista, pana la Stalingrad, unde a avut o soarta tragica; apoi au urmat, incet, dar sigur, retragerile si din nou pierderea acestor teritorii, de data aceasta ocupanta fiind Armata Rosie (dupa 23 august 1944). Prin crearea R.S.S. Moldoveneasca si "alipirea" Transnistriei la aceasta, s-a ajuns la o situatie fara precedent de-o parte si de alta a Nistrului.

"Daca ne-am conduce dupa frontierele politico-geografice actuale (raioanele din stanga Nistrului din Republica Moldova si din regiunea ucraineana Odessa), Transnistria ar avea o suprafata de 25,1 mii kmp si o populatie de 2760 de mii de persoane, din care 11% romani. Sub aspect geoistoric, Transnistria este o entitate geografica fara personalitate, toponimul fiind mai mult statistic decat istoric" (cf. Oleg Serebrian, "Va exploda Estul? Geopolitica spatiului pontic", Ed. Dacia, 1998). Acest fapt se datoreaza incorporarii in RSS Ucraineana a celei mai mari parti din Transnistria (inclusiv regiunea Odessa), in componenta RSS Moldoveneasca ramanand raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol si Slobozia.

R. Moldova cere retragerea trupelor sovietice

Sa ne intoarcem la Basarabia propriu-zisa, devenita republica sovietica. Din 1945 pana in 1989, autoritatile sovietice au continuat procesul de rusificare de pe vremea guberniei tariste, prin arestari si deportari succesive ale populatiei romanesti, in cele mai indepartate colturi ale URSS, totodata aducand rusi, ucrainieni si alti alogeni din "imperiu". Pe de alta parte, se intensifica propaganda antiromaneasca si se stabilesc liniile principale ale teoriei "moldovenismului", care insemnau, nici mai mult nici mai putin, decat directiva academic-politica de a demonstra ca limba moldoveneasca este intr-adevar romanica, dar de un tip aparte, cu preponderenta ruseasca, iar vorbitorii ei, moldovenii, sunt de origine slava! Asa se face ca aceasta limba se scria cu litere chirilice si istoria acestei tari nu avea nimic comun cu a restului romanilor, chiar daca in manuale erau pomeniti Stefan cel Mare, Eminescu si Creanga, ei si altii ca ei fiind doar moldoveni...

Trec iar cateva decenii si apar perestroika si glasnostiul lui Gorbaciov, care inseamna, pe langa altele, si destramarea URSS. La 31 august 1989, Sovietul Suprem al republicii sovietice proclama limba romana ca limba de stat si legifereaza revenirea la grafia latina. Romanofobia incepe sa piarda teren, mai intai in randul intelectualilor si al tineretului instruit, care afirma ca "limba noastra-i cea romana". Dupa primele alegeri libere pentru Sovietul Suprem al Moldovei Sovietice (25 februarie si 10 martie 1990), la 27 aprilie 1990 drapelul de stat devine tricolorul rosu, galben si albastru, cu stema in mijloc, foarte asemanatoare cu a Romaniei, numai ca pajura tine pe piept doar zimbrul, nu si insemnele celorlalte provincii romanesti. Un prim semnal ca se dorea Unirea?! Peste un an, la 23 mai, RSSM devine Republica Moldova, al carei Parlament proclama independenta la 27 august 1991. Printre obiectivele noului stat suveran si independent, se "Cere Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova, privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova, anexat de URSS, in 1944".

La Marea Adunare Nationala din Chisinau, tinuta in dupa-amiaza aceleasi zile, romanii basarabeni si-au exprimat dorinta de eliberare din timpul dominatiei straine, de renastere nationala. "A sosit timpul sa facem dreptate si poporului nostru", a spus atunci Mircea Snegur, primul presedinte al republicii. Chiar daca ulterior Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta R. Moldova, n-au trecut neobservate "gafele" lui Alex. Barladeanu, presedintele Senatului nostru, fost nomenclaturist comunist, care in loc sa exprime, la aceasta sfanta festivitate, o atitudine clara de sprijinire a fratilor de peste Prut, a subliniat mai cu seama rolul sau in FSN si rafuiala iliescienilor cu Alianta Civica din Romania!... Cat despre Unire, nici vorba. Numai "poduri de flori"...

Asa se face ca golgota basarabenilor nu se sfarsea. A spus-o fostul prim-ministru Mircea Druc, aflat intr-o vizita particulara prin Romania. Cunoscut ca fiind un acerb unionist, premierul fusese inlocuit in primavara cu Valeri Muravschi, un om instruit, dar patriotard, apropiat ca gandire si actiune de presedintele Snegur, cel ce asculta mai cu seama sirenele Kremlinului, propunand conceptul "Doua popoare inrudite care vin imbratisate din adancul secolelor". Cat despre consecintele actului arbitrar Ribbentrop-Molotov, nu s-a mai discutat, Druc avertizand ca "linia Snegur" adopta pozitia Moscovei, conform careia "in 1940 Moldova a fost eliberata de sub ocupatia romaneasca"! Si nu-i de mirare ca nici despre retragerea trupelor sovieto-ruse nu s-a mai pomenit.

Ramaneau versurile "Furata, tradata mereu/ Esti lacrima neamului meu,/ Basarabie"... Consecinta fireasca, la 21 decembrie 1991, Snegur semna aderarea Moldovei la CSI (in perspectiva reinvierii Uniunii)!

Amicitie si parteneriat privilegiat

Si iar trecut-au anii. Dupa ce presedintele Iliescu s-a grabit sa semneze la Moscova tratatul de "amicitie" cu URSS (1991), neputand fi insa ratificat, si care n-a intrat in vigoare, deoarece peste putina vreme Uniunea Sovietica s-a desfiintat, negocierile cu statul succesor, Rusia, s-au reluat. In aprilie 1996 textul proiectului noului tratat era gata, guvernantii romani si rusi nefacand insa vreo referire la Pactul Ribbentrop-Molotov. Opozitia parlamentara de atunci, in frunte cu PNTCD, in Consiliul Consultativ de pe langa MAE, a respins parafarea lui, ministrul de Externe rus, E. Primakov plecand de la Bucuresti trantind usile si foarte iritat (gest obisnuit al sovieticilor, cand nu le convenea ceva, precum al generalului Vasinschi, dupa intalnirea cu Regele Mihai, din 1945). Netinand cont de realitatile istorice, acelasi Primakov, devenit prim-ministru al Rusiei, avea sa sustina, in 1999, ca nu va semna niciodata un tratat cu Romania, daca se vrea condamnarea acelui Pact! In schimb, presedintele Emil Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina (1997), cu o usurinta de-a dreptul condamnabila, nescotand o "vorba" despre raptul prin care ni s-a luat nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, teritorii de veche traditie romaneasca, precum si Tinutul Hertei, care nici macar nu fusese prevazut in faimosul-odios tratat din 1939.

Tot la initiativa presedintelui Snegur, nemultumit ca dimineata, cand se trezeste, aude imnul "Desteapta-te, romane!", ca si seara, la culcare, Parlamentul hotaraste, in 1994, cu o majoritate agrariano-socialisto-rusofona, sa schimbe imnul, cu altul, pe versurile lui Alexei Mateevici - "Limba noastra"! Numai ca si poetul Mateevici tot la limba romana se referea, numai ca n-o spunea explicit. De-aceea l-au si acceptat deputatii rusofoni sau mancurti (dintr-o declaratie a lui Ion Hadarca, pe atunci prim-vicepresedinte al Parlamentului de la Chisinau). Si tot atunci, parlamentarii agrariano-socialisti (comunisti deghizati) adoptau noua Constitutie, care legifera aberatiile despre "limba moldoveneasca" si "poporul moldovenesc", iar premierul Andrei Sangheli se intreba: "De ce ne-am uni noi cu Romania si nu s-ar uni Moldova din dreapta Prutului cu noi?".

Se preconiza, chiar imediat dupa declaratia de independenta a Basarabiei si recunoasterea ei de catre Romania, a unui tratat politic intre cele doua tari. In 1995 el era aproape gata, pus pe hartie, dar nedat publicitatii, pana in octombrie 2000, cand textul integral - dar neoficial - a aparut in suplimentul ALDINE, al ziarului "Romania libera". Documentul a fost numit, pana la urma, Tratat de parteneriat privilegiat si cooperare intre Romania si Republica Moldova. Dupa alegerile prezidentiale castigate de Petru Lucinschi, negocierile s-au reluat, acesta catadixind sa admita tacit existenta "limbii romane" si a "poporului roman", de pe ambele maluri ale Prutului. In schimb, necesarele modificari in Constitutie n-au fost operate (!), deoarece alegerile parlamentare din 1998 au dat castig de cauza comunistilor. "In aceste conditii, s-a ajuns la formula actuala a unui proiect de tratat, negociat - de la Bucuresti - de ministrul Andrei Plesu si parafat ulterior de ministrul Petre Roman. Chisinaul, cu acelasi ministru de Externe la carma, Nicolae Tabacaru, a admis, in final, compromisul actual. Care, ca orice compromis, este atacat din toate partile" (cf. C. Lupu, articol intitulat "Tratatul de baza romano-...roman, pe toate fetele", 21 octombrie 2000).

Acest "act inutil", cum l-au caracterizat multi comentatori romani de pretutindeni, poate doar sa fie o ciorna a viitorului Tratat de baza intre cele doua entitati statale, cu referiri exacte la relatiile specifice de "fratietate" si la condamnarea "intelegerilor" dintre Hitler si Stalin, in interesul poporului roman, unic si indivizibil. Demn de semnalat este faptul ca intr-una din primele luari de pozitie, ale noul presedinte Traian Basescu, in ianuarie 2005, a declarat ca va relansa relatiile Romaniei cu R. Moldova.


Vladimir Voronin este un roman rusificat, numele sau real fiind Cioara (in rusa = vorona). Din C.V.-ul sau aflam ca s-a nascut la 25 mai 1941, intr-un sat din raionul Dubasari. Studii: liceale la "tehnicum cooperatist" din capitala republicii, apoi Institutul Industriei Alimentare de la Moscova si Academia de Stiinte Sociale de pe langa CC al PCUS, in final absolvind cursurile Academiei MAI a URSS. A fost crescut si pregatit sa devina un "cadru de rezerva" al Moscovei, care i-a urmarit si dirijat intreaga cariera profesionala si politica. Dupa un scurt directorat al unui combinat de panificatie, ascensiunea sa inseamna: presedintele Executivului raional Ungheni, prim-secretar al Comitetului de partid Bender (Tighina) si apoi ministru al Afacerilor Interne, cu grad de general-maior. Activitatea parlamentara: deputat in Sovietul Suprem al RSSM (1980-1990); din martie 1998, deputat in Parlamentul Moldovei, membru al Biroului Permanent. In 2001 este ales presedinte al Republicii Moldova, din partea Partidului Comunistilor, al carui lider era.

Comunistul KGB-ist a devenit repede un capitalist notoriu, el si fiul sau Oleg, impreuna cu alti apropiati, conducand o adevarata mafie a zaharului, alcoolului si tutunului, cu o retea de firme in Basarabia, Romania, Elvetia si Gibraltar. In actiunile sale, incepand din 1997, a fost sprijinit de China si Cuba, prin bunuri si bani, cu acordul Moscovei. Asa se explica faptul ca, in anul 2000, planul de "federalizare", atribuit lui E. Primakov, gaseste in Voronin un adept perfect, proiectandu-l spre cea mai inalta functie in stat. Printre altele, acest truc de sorginte sovietica insemna pierderea Transnistriei si oficializarea Gagauziei, solutie draga Moscovei.

Tovarasul Voronin, deputat in Parlamentul basarabean, presedintele Partidului Comunistilor, in plenul Parlamentului de la Chisinau, in ziua de 29 septembrie 2000, a proferat grave insulte drapelului de stat al tarii, tricolorul, etichetandu-l ca fiind "fascistskii flag" (drapel fascist). Cu toate ca MAE "a luat nota cu indignare de afirmatiile defaimatoare la adresa drapelului national" si ca Art.203/2 din Codul Penal al R. Moldova prevede pentru "profanarea simbolurilor national-statale ale Republicii Moldova si altor state", pedepsirea persoanelor cu functii de raspundere este privarea de libertate (3-7 ani), sau cu o amenda de pana la 80 de salarii minime si cu destituirea din functie, Vladimir Voronin n-a patit nimic!

Victoria comunistilor in alegerile din R. Moldova (50,2% din voturi) si numirea, de catre Parlament, la presedintie a lui V. Voronin, n-au constituit o surpriza pentru analistii politici (printre care Vladimir Alexe). Se prefigura astfel "axa Moscova-Minsk-Kiev-Chisinau", ceea ce-i convenea de minune lui Ion Iliescu, ce se lansase in cursa pentru al treilea mandat prezidential ("curat constitutional", vorba lui Pristanda), sprijinit de presedintele Rusiei, V. Putin. Dupa ce Vornin a luat fraiele Basarabiei, Romania lui Iliescu putea deveni un "stat-tampon" intre fosta URSS si NATO, date fiind "bunele relatii cu Rusia" preconizate de cei doi rusofoni.

N-au mai trecut decat cateva luni de la inscaunarea lui Voronin si iata ca acesta incepea "razboiul" cu limba romana. Primul atac, la adresa Teleradio Moldova, prin care se interzicea denumirea "romana" a limbii vorbite in acea tara! Al doilea, se refera la ministrul Invatamantului, comunistul Ilie Vancea, acuzat ca nu face nimc pentru introducerea in programa de studii a limbii moldovenesti si a Istoriei Moldovei, in locul Istoriei Romanilor. Al treilea atac se indreapta impotriva actului de reactivare a Mitropoliei Basarabiei, permanent nedreptatita, afirma P.F. Teoctist, Patriahul Bisericii Ortodoxe Romane, si, in aceasta situatie, nevoita sa apeleze la instantele de judecata interne si internationale, care i-au dat castig de cauza!" Presedintele Voronin a incercat sa intervina in procesul de la CEDO (Strasbourg), dar fara succes, pe el deranjandu-l chiar utilizarea cuvantului Basarabia, ce desemneaza o unitate administrativa care nu exista"! Tot el afirma ca asa-zisa Mitropolie a Basarabiei este o "formatiune schismatica in cadrul Mitropoliei Moldovei", care tine de Patriarhia Moscovei (cf. ZIUA, 8 octombrie 2001).

De la limba moldoveneasca la osti rusesti

Dincolo de marile probleme economico-sociale cu care se confrunta tara (o treime din "oamenii muncii" plecasera in Occident sa-si castige painea), preocuparea presedintelui Voronin era limba romana si istoria romanilor, uitand de democratie, nivel de trai si, mai ales, de lupta anticoruptie (cu ea laudandu-se in campania electorala). Acum tinea mortis ca alaturi de limba moldoveneasca sa fie oficializata limba rusa, ca o chestiune prioritara a guvernarii de sub conducerea sa.

I-au venit in ajutor tot felul de pseudo-istorici si lingvisti, printre care cel mai notoriu se cheama Vasile Stati, care, dupa ani si ani de "studiu", publica in 2003, la Chisinau, un DICTIONAR MOLDOVENESC-ROMANESC, avand girul Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Autorul (autorii?) recunoaste comunitatea originii si a structurilor gramaticale ale limbilor romanice de rasarit, ferindu-se sa spuna limba romana (ca in epoca sovietica), si nu accepta existenta subdialectului moldovean al limbii noastre. Este perioada cand anumiti lingvisti se straduiau sa descopere "autonomia" limbii moldovenesti fata de limba romana. Si n-au gasit-o! A aflat-o "lingvistul si istoricul" V. Stati, care gaseste vreo 19.000 de cuvinte si forme, care-i dau dreptul sa afirme ca asta-i limba moldoveneasca, incercand sa transforme un subdialect din limba literara romana, intr-o alta limba. Adevaratii specialisti din Basarabia, precum Ion Barbuta, directorul Institutului de Lingvistica din Chisinau, acuzand aceasta aparitie, spunea ca "nici sub Stalin nu a indraznit nimeni sa publice un dictionar bilingv roman-moldovenesc", dar admitea ca-i vorba de o incercare cvasi oficiala, prin care moldoveneasca sa fie "mai usor de inlocuit cu rusa"! Mai mult, in aceasta facatura stiintifica, Roman=Tigan!...

Socotit unul dintre cei mai mari dusmani ai istoriei romanilor si ai limbii romane, acest Stati, fost deputat (1994-1998), din partea Partidului Democrat Agrar, de sorginte comunista, a fost pus la punct chiar de Academia de la Chisinau, dar "opera" sa a dat apa la moara rusofonilor basarabeni, printre care se numara, bineinteles, si V. Vornin. Atitudinea presedintelui, inca inainte de aparitia acestei mistificari istorico-lingvistice, a generat, printre altele, Marea Adunare Nationala de la Chisinau (de la 9 ianuarie pana in aprilie 2002), cu aproape 100.000 de participanti, un adevarat maraton mediatizat in toata lumea, in favoarea romanismului moldovenesc, impotriva comunizarii tarii, cerandu-se organizarea de alegeri anticipate. In fruntea acestei miscari populare de o neintalnita amploare s-a aflat Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), condus de Iurie Rosca, sprijinit si de alte forte politice si profesionale nationale si democratice, printre care elevi, cadre didactice, studenti si ziaristi; greva angajatilor Companiei de Stat Teleradio Moldova consona cu revendicarile manifestantilor.

La toate acestea, presedintele moldovean declara ca "in spatele lor, in afara de interesele mafiote si ale structurilor corupte, se afla interesele unei tari vecine - Romania". Mai mult, "Acestea sunt interese nationaliste si unioniste", iar PPCD, care a organizat protestele, "este capabil doar de un singur lucru: sa distruga si sa fure"! Si, parca il aud pe Ion Iliescu, chemandu-i pe mineri impotriva hoardelor fasciste din Piata Universitatii. Zicea Voronin: "Acestia sunt neo-fasisti, mai exact - national-fascisti. La baza activitatii lor nu exista nimic constructiv. Scopul lor principal este sa darame, sa distruga stabilitatea Republicii Moldova. Toti membrii fractiunii lor parlamentare sunt cetateni ai Romaniei. Ei toti pledeaza pentru unirea Moldovei cu Romania".

Iata de ce prezidentul moldav, in iulie 2002, cand se anunta un nou miting al organizatiei democratice, dedicat limbii romane si indepenedentei de sat, a preconizat aplicatii militare comune cu rusii, numite "scutul albastru", langa Chisinau, cu participarea si a peste 2000 de politisti din toate subunitatile Ministerului de Interne. In ullimul moment, conflictul armat a fost dezamorsat...

Federalizare cu orice pret?

N-a fost insa dezamorsata ideea, mult draga comunistilor, a federalizarii Basarabiei. O "tara" impartita in trei-patru parti era si pe placul lui Voronin, la inceputul primului sau mandat de presedinte. Era urmarea (fireasca?!) a evenimentelor din toamna lui '90, cand separatistii transnistreni, sustinuti de vechea putere sovietica, s-au autoproclamat independenti fata de inca RSSM, dupa un referendum, deputatii lor proclamand Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana (2 septembrie 1990), devenita ulterior Republica Moldoveneasca Nistreana, condusa de Igor Smirnov, autoproclamat si el presedinte. La acea data, Transnistria avea circa 750.000 de locuitori, in majoritate rusi si ucraineni, 80.000 avand si cetatenia rusa. "Tara" nerecunoscuta de nici un stat, dar care a fost sustinuta de inca URSS, deoarece pe teritoriul ei se afla Armata a 14-a, bastion al ...pacii spre vestul Europei. In afara refuzului basarabenilor de a consfinti aceasta ruptura, s-a declansat un razboi fratricid intre cele doua parti, care a durat aproape 5 luni (martie-iunie 1992), Tiraspolul avand, in ultima instanta, castig de cauza. Dincolo de varsarile de sange, avea sa fie consemnata, de atunci pana azi, arestarea, judecarea si condamnarea "Grupului Ilascu". Sa nu se uite ca actiuni separatiste, concomitent cu ale Tiraspolului, au declansat si gagauzii ("capitala" in orasul Comrat), dar n-au avut atata succes. Mai mult, s-au gasit secesionisti si in Taraclia, un judet care se dorea o asa-numita "zona economica libera", cu populatie majoritara de etnie bulgara. Si iata cum, practic, noua republica moldava nu mai exista, decat vreo cateva asezari din jurul Chisinaului... O tara sortita/impinsa de sovietici si apoi de rusi sa aiba, in mod artificial, "autonomii teritoriale" precum Transnistria, Gagauzia, Taraclia si Varnita (aceasta din urma, de fapt o comunitate de vreo 5000 de locuitori, in majoritate romani, trebuind sa treaca sub jurisdictia Tighinei).

Aberante sau nu (!), sustinute de fostul presedinte Lucinschi si preluate, partial, de urmasul sau, Voronin, asemenea idei/ proiecte au facut si fac casa buna cu intentiile Moscovei de a avea in subordine teritoriul dintre Prut si Nistru, Transnistria devenind o "marca de presiune" asupra Basarabiei, dar si ca singurul cap de pod catre Europa de Sud-Est, mai ales in situatia admiterii Romaniei in NATO si-n perspectiva aderarii la UE. De altfel, Duma de Stat a Federatiei Ruse declara, in 1999, Transnistria ca "zona de interes strategic", la care imediat Tiraspolul se arata gata sa-si puna la dispozitie teritoriul pentru actiuni militare menite sa apere toate statele slave din apropiere, inclusiv R. Moldova (se avea in vedere conflictul din Kosovo-Serbia). Reactia Chisinaului nu s-a lasat asteptata, prin zisa lui Vasile Sturza, presedintele Comisiei de Stat a republicii pentru reglementarea diferendului transnistrean, care pretindea ca in cateva luni, maximum 2 ani (!), problema aceasta va fi solutionata.

N-a fost sa fie

Asta se intampla in septembrie 2000. Numai ca, de atunci, "republica rebela" si-a continuat nestingherita politica secesionista si agresiva, bazata pe armia fosta sovietica. Chiar daca Rusia promisese sa-si retraga arsenalul si trupele pana la sfarsitul anului 2003, conform angajamentelor asumate in fata OSCE, nimic nu l-a oprit pe Smirnov sa sustina "solutia federalizarii Moldovei", de acord fiind chiar Voronin, dupa ce-si dadusera acordul Rusia si Ucraina.

"Planul Primakov" era sustinut de intreaga suflare comunista; preluat si imbogatit, de catre Dimitri Kozak, prim-adjunctul sefului Administratiei prezidentiale ruse, aceasta proiectata federalizare a fost brusc anulata de presedintele Voronin, dupa ce OSCE, UE si SUA aratasera rezerve fata de initiativa rusa. Sa nu se uite ca in ziua de 27 noiembrie 2003 fusesera reluate la Chisinau demonstratiile impotriva federalizarii si aplicarii memorandumului rus privind solutionarea conflictului transnistrean. Intr-un interviu televizat, V. Voronin a explicat motivele pentru care a renuntat la semnarea memorandumului initiat de Rusia: 1. administratia transnistreana a refuzat sa accepte autonomia gagauza; 2. in text se folosea sintagma "Republica Moldoveneasca Nistreana", in loc de Transnistria, ceea ce ar fi echivalat cu recunoasterea statului transnistrean; 3. in documentul propus nu se tinea seama de opinia UE, NATO si OSCE. Presedintele Voronin a reamintit faptul ca, totusi, R. Moldova intentioneaza sa continue eforturile pentru reglementarea problemei transnistrene, alaturi de Rusia, Ucraina si Transnistria. Pe de alta parte, Consiliul Europei dorea ca acest diferend sa tina seama de opinia publica din Basarabia si numai daca exista o sustinere a majoritatii sa se pronunte in favoarea federalizarii. Rusia si-a dat seama ca vointa moldovenilor este alta decat si-a dorit; in prag de iarna, la 1 decembrie 2003, a decis reducerea cu 50% a livrarilor de gaze catre centralele de termoficare din Chisinau (prin Gazprom).

Prin santaj, credea/crede presedintele Putin ca poate incaleca Basarabia, dorindu-si in mod expres controlul asupra Transnistriei; doar permanentizarea Armatei a 14-a acolo le mai da rusilor o speranta. Numai ca si ucrainenii voiau/vor acea fasie de tara, pentru ca acolo traiesc vreo suta de mii de conationali, iar granita de est a acesteia este in totalitate cu Ucraina. De romanii de acolo, care nici macar nu-si spun moldoveni (!), nu se tine cont.

"Grupul Ilascu"si CEDO

Nici nu se mai aminteste ca in urma razboiului din 1992 au murit multi oameni si la 2 iunie a fost arestat "Grupul Ilascu", de catre autoritatile separatiste de la Tiraspol, acuzat de terorism! Cei patru detinuti (Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa si Alexandru Lesco) au avut parte de un regim de detentie barbar, de la batai zilnice si lipsa de hrana pana la incarcerarea in celule lipsite de lumina. Ei au declarat si greva foamei, A. Ivantoc slabind nu mai putin de 50 kg! Cazul acestora (Ilascu condamnat la moarte, ceilalti, la inchisoare de la 12 la 15 ani) a fost binecunoscut de comunitatea internationala, intervenind pentru eliberarea lor presedinti de state, parlamentari, ziaristi, fete bisericesti, juristi, partide politice, organizatii ale societatii civile (printre care cea mai insistenta si constanta a fost Asociatia culturala PRO BASARABIA si BUCOVINA), inclusiv Adunarea Parlamentara a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (AP a OSCE). Ilie Ilascu a fost eliberat in ziua de 3 mai 2001, dupa extraordinare presiuni asupra autoritatilor separatiste transnistrene si dupa ce obtinuse cetatenia romana. Ceilalti detinuti politici urma sa fie eliberati in cursul saptamanii urmatoare, ceea ce nu s-a intamplat! Alexandru Lesco si-a ispasit pedeapsa integral, revenind acasa, la Chisinau (sotia lui fusese expulzata din Tiraspol), in ziua de 2 iunie 2004. Tovarasii lui de detentie au ramas sa-si continue calvarul de tip sovieto-comunist... Ziarul ZIUA, Asociatia Civic Media si Initiativa Civica Romana incepusera inca din 2003 o ampla campanie mediatica pentru eliberarea celor trei patrioti romani, la care au aderat intr-un an peste 4 milioane de romani, campanie ce continua pana ce vor scapa de catuse si Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa.

De retinut este faptul ca in 12 iulie 2004 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO), de la Strasbourg, a dat castig de cauza "Grupului Ilascu", obligand Rusia si Moldova la sume mari in euro, pentru daune materiale si morale, plus cheltuieli de judecata. Daca Rusia a tot tergiversat achitarea sumelor datorate, iar Moldova s-a plans ca nu are destui bani, dar o sa-i dea, Tiraspolul a anuntat ca nu va da curs deciziei CEDO, in privinta eliberarii ultimilor doi detinuti politic, motivand ca asa cum Curtea de la Strasbourg nu recunoaste existenta Transnistriei ca subiect de drept, nici ea nu recunoaste jurisdictia acesteia! Afirmatia facuta de Valeri Litkai, ministrul de Externe al autoproclamatei republici, la Radio Europa Libera, in septembrie 2004.

Incarcerat fiind si grav bolnav, Andrei Ivantoc, s-a hotarat sa candideze la alegerile parlamentare din 6 martie 2005, ca independent, cu sloganul electoral "Libertate!". Il reprezinta la Chisinau sotia sa, Eudochia, si-l sprijina mai multi prieteni, sustinandu-l publicatia basarabeana "Ziarul de grada". In declaratia de presa de la inceputul acelui an, el spunea, printre altele: "Nu imi doresc nimic mai mult pe lume decat sa fiu liber, nu imi doresc nimic mai mult decat ca Moldova sa fie libera. Libertatea Moldovei e compromisa din '92 incoace si mii de oameni din Transnistria nu isi pot apara drepturile, cum nu o pot face nici eu, nici camaradul meu Tudor Popa, detinut la Hlinaia". N-a fost ales, neobtinand 3% din voturile exprimate, dar mesajul sau si al colegului de temnita a avut ecou, mai ales dupa ce rudele celor doi patrioti au adresat un Apel presedintelui Traian Basescu, implorandu-l sa-i ajute: "Avem totala incredere in Dvs si stim ca nu uitati nici o clipa de marea problema a Transnistriei si credem ca doriti sa apropiati si de noi clipa fericita a adevarului si a reintalnirii". Soarta acestora nu i-a interesat in mod deosebit pe membrii Comisiei pentru Politica Externa a Senatului nostru, la dezbaterea temei "Romania si Republica Moldova. Noi exigente in actualul context geopolitic"(31 mai 2005). Multi parlamentari au lipsit cu desavarsire, in schimb, la audieri, Asociatia Civic Media si ziarul ZIUA au prezentat trei probleme care treneaza in relatiile dintre cele doua state romanesti: falsificarea istoriei de catre comunistii lui Voronin, prin introducerea unui manual asa-zis alternativ; situatia nerezolvata a redobandirii cetateniei romane de catre basarabeni, trebuie sa-l preocupe in mod special pe ministrul Justitiei, Monica Macovei, pentru recuperarea unui drept natural al cetatenilor romani deposedati abuziv de acesta; ce se intreprinde concret, de catre Parlamentul Romaniei, pentru eliberarea, din mainile teroristilor de la Tiraspol, a celor doi detinuti, dupa 13 ani de detentie (la 2 iunie se implineau 4745 de zile de capitivitate).

SAR si saritura peste cal

Cu federalizarea tarii de peste Prut ne-am lamurit. Presedintele Voronin, dupa ce a obtinut si al doilea mandat, acea Moldova ramanand a sa (!), l-a "castigat" si pe Iurie Rosca, amanand (pana cand?) acest subiect. El vrea acum "europenizarea" Basarabiei si in ultima instanta autonomia Transnistriei, despre Gagauzia, nici vorba; nici de alegeri anticipate nu se mai discuta. Numai ca negocierile pentru rezolvarea conflictului transnistrean dau bataie de cap multora, avand in vedere si preconizatele alegeri (sau referendum) din autoproclamata republica, socotita ultima descendenta a sovietizarii comuniste. Si, culmea, la noile runde de negocieri, programate pentru 26-27 septembrie 2005, la Odessa, Romania a fost exclusa (!), prezenti fiind doar reprezentatii Chisinaului, ai Kievului, Moscovei, Tiraspolului si ai OSCE. Bravos natiune, halal sa-ti fie...

De aceasta vorba veche poate azi beneficia si Societatea Academica Romana (SAR). Printr-un Raport de zile mari, aceasta sfatuieste Romania "sa faca un pas inapoi in ceea ce priveste implicarea in problematica partii de est a R. Moldova"(prof. conf. dr. Dan Dungaciu, Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti, Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane - ZIUA, 1 septembrie 2005). Ce se vrea acest "Raport de analiza si prognoza"? Sa lasam timpul si sa vedem cum evolueaza situatia din Transnistria, dupa un "scenariu cipriot" (!), pana se va hotari UE sa-si spuna cuvantul. Disecand fiecare asertiune a acestor asa-zise analize, referentul dezvolta conceptele geostrategice ale Marii Negre, in contextul de securitate si apoi cel politic european. Autorul se declara partizan al Axei Est-Vest "care incepe de la Washington si include, via Londra, Marea Negra si Caucazul de Sud, respectiv resursele energetice esentiale din Caspica destinate tarilor occidentale", teza anuntata si de presedintele Basescu. Adica, sa ne implicam in destinul basarabeano-transnistrean, Romania trebuind sa renunte la atitudinea de spectator si sa prezinte un plan propriu privind solutionarea acestui conflict (vezi si ZIUA, din 7 si 8 septembrie 2005).

Ce rezulta din Raportul SAR? Ca Romania trebuie sa se retraga din dosarul transnistrean, precum a facut pe vremea lui Ion Iliescu, in 1992. Atunci, spune profesorul Dungaciu, "Acest tip de politica s-a dovedit perdant - a devenit de atunci politica externa a Romaniei, care se incrancena sa taca despre R. Moldova, sa cedeze dosarul transnistrean cand prezida OSCE-ul sau sa desfiinteze, penibil, publicatii care vorbeau despre GUUAM, Mitropolia Basarabiei sau procesele Chisinaului la CEDO". Nu politica pasiva, reactiva si ineficace ii trebuie Romaniei, care in ultima instanta este favorabila Ucrainei si Rusiei, "ci implicarea (Romaniei) este solutia politica si civica mai activa (inclusiv in chestiuni precum problema scolilor romanesti din partea de est a R. Moldova)". Daca se iau in considerare "prognozele" SAR, Romania nu va depasi niciodata zona gri in ceea ce priveste Marea Negra, iar Transnistria va fi ori a Ucrainei, ori a Rusiei! Fara sa tina seama de obstacole, SAR sare peste cal, neintuind consecintele. De ce ignora acei specialisti catalogarea Transnistriei, de catre un inalt demnitar rus, ca fiind "mandria intregului popor din fosta Uniune Sovietica, mandria Rusiei"? Si nici zisa lui Smirnov, la sarbatorirea, in stil sovietic, a 15 ani de la proclamarea unilaterala a acestei republici: retragerea Armatei a 14-a se va face odata cu distrugerea intregului "popor transnistrean" si ca politica promovata de R. Moldova "poarta un caracter de talharie de stat"? Tot el anunta ca o "revolutie portocalie" acolo este exclusa!

"Prozaicul" Vlad Cubreacov

Daca "Dictionarul moldovenesc-romanesc" a fost cum a fost, alte doua evenimente se cuvin amintite. In scurtul drum dintre Chisinau si Moscova (nu in kilometri), Parlamentul moldav a adoptat, la inceputul lunii decembrie 2003, prin lege organica, noua "Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova". Imediat, presedintele Voronin a promovat proiectul, care statua pozitia romanilor din Basarabia drept minoritate nationala si prevedea promovarea bilingvismului "moldo-rus si ruso-moldovenesc, statornicit istoriceste". Se impunea folosirea limbii si a istoriei moldovenesti si nu se admitea restrangerea "sferei de folosire a limbii ruse, in toate domeniile vietii statului si societatii". Degeaba opozitia parlamentara a ridicat tonul, incercand sa obstructioneze aceasta zisa conceptie, prin care romanii deveneau... a sasea minoritate nationala!

Si a urmat, peste un an (5-12 octombire 2004) recensamantul (doar pe malul drept al Nistrului), primul de dupa 1991, cand R. Moldova devenise stat independent. Conform celui din 1989, in RSS Moldoveneasca populatia era impartita in romani - 64,5%, ucraineni - 13,8%, rusi - 13%, gagauzi - 3,5% si altii. Acum, in 2004, intrebarile cheie priveau nationalitatea si limba materna. Recenzentii fusesera bine instruiti in aceasta directie. Neoficial, Departamentul Statistic si Sociologic al republicii il informeaza pe presedintele Voronin ca "aproximativ 34 la suta din cetatenii R. Moldova s-au declarat romani", iar "40 la suta din cetateni au declarat ca limba romana este limba lor materna". Soc total. Presedintele comunist interzice publicarea rezultatelor in presa si ordona modificarea cifrelor (!), neadmitand ca, dupa atatea eforturi de rusificare si moldovenizare, atatia cetateni se declara romani. Ciracii lui si-au spus cuvantul, astfel ca dupa aproape un an au fost date publicitatii rezultatele recensamantului (mai 2005), conform carora doar 2,1% din populatie ar fi romani (din cei 3.388.000 de cetateni ai republicii). Cei mai multi sunt moldoveni (76,1%), declarandu-se ucraineni 8,4%, rusi 5,8%, gagauzi 4,4% si bulgari 1,9%. In aceasta ecuatie voronian-comunista, romanii din Basarabia reprezinta a sasea minoritate nationala, alaturi de bielorusi, tigani si polonezi. Fata de rusificarea tarii si situatia dezastroasa a presei romanesti, in vara anului 2004, la Chisinau au avut loc mari manifestatii (vezi ZIUA, pagina "Suntem romani si punctum!", 5 februarie 2005).

Exact in aceeasi perioada, avea loc intalnirea dintre presedintii Iliescu si Voronin (1 august, cu prilejul sarbatoririi unui sfert de veac de la inaugurarea Sistemului Hidrotehnic Stanca-Costesti, pe Prut). Din relatarile celor de la fata locului, n-a fost nevoie de translator si nici de dictionar: s-au inteles perfect in romaneste (cu toate ca amandoi stiau la fel de bine si limba rusa). Dincolo de protocoale, fiecare sustinand dorinta de "inlaturarea reziduurilor si prejudecatilor", prezidentul Voronin a rostit, intr-o superba moldoveneasca: "Podurile de flori sunt bune prilejuri de inspiratie poetica, dar numai cu inspiratia, satul n-o sa fii. E timpul sa construim poduri economice serioase", adaugand ca "Toate momentele noastre de pana acum au fost de inspiratie filologica. Trebuie sa depasim aceasta faza, pentru ca, la noi, poetii au predat puterea pragmaticilor". Ceea ce nu-i era clar lui Iliescu, in limba moldavo-romana, de unde pana unde isi amintea convorbitorul de "podurile de flori", pe care tocmai el le anulase, din Bucurestiul "golanilor", fascisti si legionari in Piata Universitatii, impotriva carora chemase minerii (13-15 iunie 1990).

Poetii n-au acceptat aceasta "directiva", scriind in spiritul versului despre Basarabia, ca fiind "lacrima neamului meu". In schimb, prozaic, deputatul Vlad Cubreacov, vicepresedintele Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), disparut fara urma si reaparut in primavara lui '02, ca intr-un film politisto-militienesc de proasta factura, dupa mai bine de doua luni de la rapirea sa in Transnistria, spunea ziarului FLUX ca in R. Moldova "putem vorbi de o adevarata schizofrenie identitara", deoarece tara nu poate apartine concomitent spatiului european si celui moscovit". Pledand pentru integrarea Republicii Moldova in UE, administratia comunista de la Chisinau se opune vehement integrarii euroatlantice si aderarii R. M. la NATO, care sunt percepute, in continuare, ca un pericol pentru securitatea si stabilitatea Republicii Moldova". El afirma ca orice apropiere a tarii sale de Romania "ar putea fi posibila doar cu ingaduinta administratiei de la Kremlin, fata de care administratia de la Chisinau este total obedienta".

Scoala romaneasca = calvar

Ne apropiem de finalul acestui (sumar) documentar. Nu inainte de a aminti unul dintre cele mai dramatice momente traite de copiii romani din Transnistria.

Deunazi, toata mass-media romaneasca reamintea, dupa un an, "masacrul inocentilor" de la Beslan (un mic orasel din Osetia de Nord). Si pe buna dreptate, radiourile, televiziunile si ziarele relatau despre drama si tragedia copiilor si parintilor care se duceau in ziua inceputului de an scolar, 1 septembrie 2004, la acea sarbatoare. Iadul s-a declansat imediat ce un grup de teroristi a luat ostatici toata suflarea existenta in curtea si-n interiorul acelei scoli. A urmat un dezastru, care a tinut cu sufletul la gura o lume intreaga... E bun acest remember.

Cu foarte mici exceptii, nimeni nu a amintit ca tot in 2004 a avut loc un act iresponsabil impotriva copiilor romani din Transnistria. Tot un calvar, pastrand proportiile, nesoldat cu morti, dar cu daune incalculabile. Si asta deoarece cateva scoli romanesti din stanga Nistrului doreau sa-i invete pe copii istoria si limba romana in grafie latina. Sa-i constientizeze pe elevii lor ca sunt romani, si nu fascisti! Prigoana a inceput pe la mijlocul anului 2002, cand echipe mixte de cazaci zaporojeni si membri ai militiei transnistrene navaleau in clasele romane, impuscau tot ce li se parea romanesc (tablouri, harti) si aruncau la foc manualele si cartile din bibliotecile scolare. Se trecea la slavizarea-sovietizarea intregului invatamant.

Dupa "razboiul de patru luni", din toamna lui 1992, autoritatile autoproclamatei republici au inceput prigoana impotriva grafiei latine, drept care, dupa un deceniu, doar cateva scoli romanesti mai foloseau aceasta scriere. In 2002, profesorii care predau limba romana cu scriere latina erau socotiti (ca pe vremuri, in Romania populara) "dusmani ai poporului", iar Mihai Eminescu, acceptat ca "cel mai mare poet moldovean" avea, de tanar, simpatii comuniste! Sa nu mire aceste elucubratii, din moment ce noi, varstnicii, invatam, la inceputul anilor '50, ca Eminescu este precursorul realismului socialist, prin poema "Imparat si proletar" si o parte din "Scrisoarea III".

Si s-a ajuns la desfiintarea scolilor cu predare in limba romana, a sase scoli unde se studia in baza grafiei latine (alfabet interzis de regimul transnistrean!), avand aproximativ 5000 de elevi. Purificarea lingvistica din Transnistria a oripilat organismele internationale, inclusiv pe W. Hill, seful misiunii OSCE in R. Moldova, dar autoritatile transnistrene s-au facut ca nu aud, chiar daca Chisinaul cerea Rusiei si Ucrainei sa intervina pentru respectarea dreptului conationalilor de a invata in limba materna, romanii sa scrie cu litere latine. Cu toate protestele lumii civilizate, smirnovienii trec la atac, in vara anului 2004.

Cronologia calvarului

1 iunie 2004: autoritatile transnistrene hotarasc sa inchida scolile romanesti care folosesc grafia latina; un asa-zis "ministru" pretinde ca in regiunea/tara lor nu exista o minoritate romaneasca, dar exista scoli romanesti, ceea ce este inadmisibil;

15 iulie: militienii devasteaza si evacueaza 6 scoli si licee, amenintand si cu alte represalii, daca profesorii, elevii si parintii lor nu se conformeaza ordinului; asa au inceput calvarul si actiunea de purificare lingvistica;

26 iulie: cateva sute de copii de la Scoala-internat (orfelinat) din Tighina sunt sechestrati in incinta si nu li se permite accesul decat la dormitoare, magazia de alimente si bucatarie; directoarea scolii, Maria Ungureanu, este bruscata de catre agresori; dupa o triere specifica lagarelor nazist-staliniste, prin care orfanii de nationalitate rusa si ucraineana sunt "eliberati", in scoala raman 70 de copii si 40 de educatori si profesori; dupa 3 zile, cladirea este debransata de la sursele de apa, gaze si energie electrica; in plus, alimentele s-au epuizat; acelasi tratament se aplica si Liceului romanesc "Alexandru cel Bun" din Tighina; directoarea Maria Roibu, presedintele Comitetului pentru apararea drepturilor copiilor de la scolile romanesti din Transnistria, hotaraste sa se baricadeze in cladire, impreuna cu peste 100 de elevi; incep protestele parintilor;

29 iulie: este ocupat si sigilat Liceul romanesc "Evrika" din Rabnita; directoarea Eugenia Halus si cativa profesori incearca sa se opuna; vin in sprijinul lor mai multi parinti; in timpul demonstratiei de solidaritate, fortele de ordine opereaza arestari, ca si la Tighina, o zi mai tarziu; cei arestati, pentru 7 zile, au fost tinuti in conditii inumane, tratati ca niste "tradatori de tara", precum pe vremea lui Stalin;

toata luna august: pe de o parte, situatia copiilor si elevilor baricadati in cladirile din Tighina a devenit exasperanta, fara hrana, apa, lumina, gaze; pe de alta, mai multe foruri internationale, printre care OSCE si UNICEF, au inceput tratative cu autoritatile separatistilor rusofili de la Tiraspol, pentru sprijinirea acestora; se trimit ajutoare, se organizeaza delegatii speciale, de a lua legatura cu cei ostracizati, chiar si din Bucuresti, dar foarte putine asemnea actiuni au avut sorti de izbanda; din partea guvernantilor de la Chisinau se dau asigurari ca situatia va reveni la normal (!); dupa indelungi tergiversari si cateva ultimatumuri, "ministerialii" transnistreni au decis, cu o saptamana inaintea deschiderii anului scolar (la 1 septembrie), inregistrarea scolilor moldovenesti cu grafie latina ca "institutii straine nestatale de invatamant" (sic!);

septembrie: la 10 zile de la inceperea cursurilor, peste o mie de elevi romani din Transnistria nu aveau acces in scolile care folosesc grafia latina (din cele 6 inchise, doua erau inca sub obroc, celelalte avand dificultati de inregistrare, ca liceele "Lucian Blaga" din Tiraspol, "Evrika" din Rabnita si "Alexandru cel Bun" din Tighina; Scoala-orfelinat din Tighina a fost deblocata; culmea este ca in aceasta perioada a inceput mutarea fortata a multor elevi romani in scoli rusesti!

viitorul: incert, mai ales ca politica de deznationalizare a oficialitatilor rusofone conduse de "presedintele" Smirnov este agresiva si totalitara.

In plina campanie de infometare a elevilor de la Liceul "Alexandru cel Bun" din Tighina, Ion Sorin Ciobanu, de 9 ani, din clasa a III-a gimnaziala, a scris o poezie zguduitoare, inregistrata de postul Realitatea TV, la inceputul lui august, inititulata Bastina. Iat-o, transcrisa integral: "Ma doare ca in tara mea,/ N-am aer a respira./ Ce se face, Doamne, aicia,/ cu asa-zisa Transnistria?/ Au venit, ne-au ocupat/ si traim doar sub dictat./ Emisiuni televizate, care de care,/ sunt mai deocheate./ Limba vesnic ti-o inteapa,/ sub dictat traim, mai frate! / Sub dictat mancam, fartate,/ oare cine-i in dreptate?/ Unde-i libertatea mea,/ ce mi-o da din cer Tata?/ Foc si para-i pe pamant,/ rusii zbiara blestemand./ Fa-le, Doamne, semnul crucii,/ da-le, Doamne, si butucii,/ ca le place vinisorul,/ dar nu si noi, poporul!/ Vezi, mamico, ce napasta,/ avem noi aici, acasa?/ Cat mai este de rabdat?/ Doamne, tare-s suparat!".

Pruncul acela nu avea de unde sa stie ca prin Tratatul de Pace de la Paris, din 28 octombrie 1920, in primul articol se specifica: "Inaltele parti contractante declara ca recunosc suveranitatea Romaniei asupra teritoriului Basarabiei cuprins intre frontiera actuala a Romaniei, Marea Neagra, cursul Nistrului de la guri pana la punctul unde este taiat de vechiul hotar intre Bucovina si Basarabia si acest hotar vechi (cf. George Cioranescu, "Basarabia, pamant romanesc").

P.S. De-a lungul ultimilor ani, ZIUA a initiat mai multe campanii de sensibilizare a opiniei publice, printre care si cea privind situatia romanilor "detinuti" in Transnistria, contribuind la internationalizarea cazurilor. Recunoasterea acestor demersuri mediatice s-a soldat cu Premiul Jurnalistilor "Virgil Tatomir", acordat lui Victor Roncea, sef al Departamentului Politica Externa al ziarului ZIUA, care a demonstrat, printre altele, atasamentul pentru cauza romanilor din Basarabia si Transnistria. Lansandu-si cartea Romania in noua ordine mondiala, la Chisinau (22 februarie 2005), autorul a afirmat ca si-a dorit acest eveniment, la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova "deoarece un Stefan cel Mare si un Eminescu nu pot fi impartiti in doua, lucru pe care il spune raspicat presedintele tuturor romanilor, Traian Basescu". In finalul alocutiunii sale, V. Roncea a tinut sa precizeze ca "Desi trupul tarii ramane fracturat, sufletul natiunii este intreg", dedicand cartea celor aflati in temnitele transnistrene, care nu aveau nici o vina decat de a fi romani si de a-si iubi tara!

Pentru cei interesati, recomandam lucrarea (in 3 volume) TRANSNISTRIA, a istoricului Jean Ancel, aparuta in limbile engleza, ivrit si romana, la Editura Atlas, in 1998.


Text de Valentin HOSSU-LONGIN si Ruxandra SANDRU
Prutul lacrimilor noastre

«A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti.
Numele Basarab si Basarabeni exista cu mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc;
acest nume singur este o istorie intreaga.»
   ...Mihai Eminescu

«Durere!... si-i profunda cand Romania plange
Cu frunte-nfasurata de doliu la mormant;
Durerea-i pretutindeni, durerea se rasfrange
In valea si Carpatul ce-i romanesc pamant.»
   ...Mihai Eminescu

«Trecuta prin foc si prin sabie,
Furata, tradata mereu,
Esti floare de dor Basarabie,
Esti lacrima neamului meu.»
   ...Dumitru Matcovski

«Prutul esta ni disparti
Prutul esta n-are moarte?
Dar ne-om pune noi candva
Si cu gura l-on seca»
   ...cantec popular

«Basarabia e pamant romanesc.
E pamintul lui Stefan cel Mare.
Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe linga el, eu sunt un maturator.
Si n-am eu dreptul sa renunt la pamantul asta.
Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa mananc.

Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.»
   ...Petre Tutea

«Am crezut si cred in Reintregirea patriei noastre Romania.
Daca s-a amanat acum Reintregirea, nu azi, dar maine ea se va infaptui.»
   ...Ilie Ilascu

«Poporul, ochi 'n lacrimi, jura in ceasul sānt
C' o Romānie una esista pe pamānt
Si au facut Credinta, Vointa lor cea tare
Din doua tari mici, slabe, o Romānie mare». (Mihai Eminescu)

«Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce'nseamna'n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa'n colb de-o spada franta
cand te ridici cu'n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.»
   ..Indemn la lupta - Radu Gyr

«3. Cu privire la Europa Sud-Estica, partea sovietica accentueaza interesul pe care-l manifesta fata de Basarabia.

Partea germana isi declara dezinteresul politic total fata de aceste teritorii.

4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.»
   ...Protocolul aditional secret sovieto-german, semnat de Molotov si Ribbentrop, Moscova, 23 august 1939
(http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/istorie1918-1940/13-1.htm)


Transnistria
 Asezare geografică
 Istoric
 Totul despre Transnistria
 Situaţia actuală
 Discriminările românilor
 Studii
Transnistria

Războiul din Transnistria
 Războiul ignorat
 Inceputul conflictului
 Desfăşurarea războiului
 Armata rusă atacă
 Finalul
 Atrocităţi si acte teroriste
 Implicarea Armatei a 14-a
 Bilanţul războiului
 Implicarea Rusiei in razboi
 Atrocităţi impotriva românilor (Mărturii)
 Fotografii din timpul Razboiului din Transnistria
 Filme
 Analize, comentarii
 Războiul, azi
Transnistria

Românitatea in Transnistria
 Criza şcolilor românesti din Transnistria
 Fotografii - asaltul miliţiilor transnistrene asupra scolilor româneşti
 Moş Craciun in Transnistria
 Copiii din Tiraspol
 Scrisori din Tiraspol
 Andrei, micul pictor roman din Tiraspol
Transnistria

Deţinuţii politici
 Deţinuţii Politici
Basarabia

Basarabia
| Kilometrul 0 - GID - Prima Pagina | BASARABIA - Transnistria - Prima Pagina | Contact GID |
Basarabia
comunism,romania,genocid comunist,holocaustul rosu, basarabia,bucovina, herta,timoc,revolutie, mineriada,reintregire    Website monitored by XPulse