| Martiriul Românilor |
|
| Fântâna Alba, Bucovina |
'Cateva zile se misca pamantul!'
La 28 iunie 1940, Basarabia si partea de nord a Bucovinei au fost ocupate de Armata rosie, ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, si a rusinoasei cedari de catre Romania.
In urma refuzului autoritatilor rusesti de a li permite refugierea in tara-mama, romanii din raionul Hliboca, situat aproape de noua granita au cazut in capcana intinsa de NKVD, si s-au hotarat sa plece cu totii in Tara.
La 1 aprile 1941, un grup de peste 16 mii de bucovineni, batrani, barbati, dar si femei sau copii din Patrautii de sus si Patrautii de jos, Cupca, Suceveni, Priscareni, Carapciuc sau Iordanesti, au pornit - cu icoane, prapuri si cruce din cetina - prin padurea Camencii spre Fantana Alba. Aproape de noua frontiera, la Varnita, satul Fantana Alba, granicerii sovietici ii asteptau ascunsi in padure; au tras din plin, incontinuu, secerand mii de vieti; supravietuitorii au fost urmariti de cavaleristi si spintecati cu sabia, unul cate unul. Putini au scapat atunci.
In final, i-au aruncat pe toti, batrani, femei, copii, sugari - vii, morti sau muribunzi - in gropi comune. Doua zile si doua nopti s-a miscat pamantul in acele gropi.
La cateva sapatamini, in noaptea de 12/13 Iunie 1941, peste 13.000 de familii de romani au fost ridicate din casele lor si deportate in Siberia si Kazahstan.
De-abia in anul 2000 autoritatile ucrainiene au ingaduit primul parastas pentru odihna miilor de romani care n-au dorit nimic altceva decat sa traiasca liberi in Romania. |
| | | Fântâna Albă - 69 de ani de la masacrarea romanilor La 69-lea an de la masacrul românilor de la Fântîna Albă, a fost emajinată de un sobor de preoţi. În această săptămână a patimilor s-au adunat rudele a celor răposaţi, şi în amintirea lor au dat câte un colac şi o lumănare aprinsă. Mulţi au vorbit în amintirea celor masacraţi de trupele sovetice, de oamenii paşnici care vroiau să fie liberi iar trupele de ocupaţie le-au curmat viaţa şi eau îngropat de vii.
Cel mai răspicat a vorbit Dorin Popescu de la consulatul general din Cernăuţi. Că aceşti au fost masacraţi, fiincă erau Români, îşi iubiau ţatra şi libertatea. Mă închin marelui diplomat Dorin Popescu, aşa il apreciez eu, că la Cernăuţi nimeni pînă în prezent din oficialităţile din ţară, nu ş-a spus un cuvînt hotărât în favoarea Românilor.
Din Cernăuţi M. Pilat. Fotografii |
| | | Martirii de la Fântâna Albă si falsificatorii istorieiAsymetria
În cei nici zece ani de când Ucraina a devenit în mod instantaneu stat independent, ideologii nationalismului ucrainean de prin partile locului caută cu înfrigurare să aplice istoriei tinutului nostru, în special din ultimul secol al mileniului trecut, interpretări cât mai coordonate si cât mai plauzibile (din punctul lor de vedere), încercând sa împace si să fructifice vechile poncife ale istoriografiei sovietice despre «eliberarea» Nordului Bucovinei cu imperativele reiesinde dintr-o cu totul alta situatie, adica din cea existenta acum.  continuare |
| | | Romanii de langa noi - 1941 - Un aprilie insangerat: Masacrul de la Fântâna AlbăLaurentiu Dragomir , Curierul Romanesc, Nr. 4 (207) April 2004
Ranile sângeroase produse la începutul celui de-al doilea razboi mondial pentru românii din Bucovina ocupata nu dau semne ca s-ar cicatriza nici dupa trecerea a mai bine de sase decenii.
Dupa ocuparea Bucovinei de catre sovietici la 28 iunie 1940, s-a dezlantuit întregul aparat de represiune comunist împotriva populatiei românesti bastinase. Astfel, în mai putin de o jumatate de an, viata a devenit insuportabila: oamenii erau ridicati în toiul noptii si deportati,taranilor li se impuneau tot felul de biruri si dari catre stat, astfel încât singura solutie era refugiul în România ciuntita dar libera de comunism ! continuare |
| | | Varnita, o tristă amintirede Ion CREŢU, corespondent Cernăuţi |01.04.2005|
Crai nou nr. 3889 :: Vineri, 01 Aprilie 2005
Domnul Gheorghe Mihailiuc, profesor pensionar, cu o vechime de muncă de peste 50 de ani, este unul dintre supravieţuitorii, astăzi în viaţă, ai măcelului de la 1 aprilie 1941 din pădurea Varniţa de lângă satul Fântâna Albă. Născut la 13 martie 1925 la Trestiana, judeţul Storojineţ (astăzi Dimca, raionul Hliboca), în acea zi neagră pentru românii nord-bucovineni, abia trecuse de 16 ani. Dar dorul de libertate nu l-a oprit să pornească, împreună cu fratele Nicolae (Culuţă), numai cu trei ani mai în vârstă, spre Patria-mamă. Însă nu le-a fost dat să ajungă. continuare |
| | | | Comemorarea victimelor de la Fântâna-Albă 1 aprilie, 2007
În pădurea Varniţa, pulbere aşezată peste durere
Auzim adesea discursuri spumoase la posturile de televiziune, politicieni de mucava se dau bravi români, din patru în patru ani se strâng voturi în numele unei Românii Mari, Bucovina devine un brand de ţară sau o carte de vizită pentru cancelariile de la Bruxelles şi totuşi…la marile sărbători din nordul Bucovinei, românii îşi plâng singuri rănile. România s-a spălat pasămite pe mâini de ’’morbul’’ istoriei, şi-a îndeplinit obligaţia firească, înfiinţând un consulat la Cernăuţi, altul la Odessa sau mai cine ştie pe unde, diplomaţii nu au decât să fie buni români şi basta şi să reprezinte Guvernul şi dragostea frăţească a celor 22 de miloane de români din ţară, ( sau cât Doamne or mai fi rămas?) aşa că ideea de românism se cântăreşte azi doar cu greutăţi ’’cumpătate’’, iar abandonul îmbrăcat în haină de catifea se instaleză în străfundurile istoriei. Românul de modă nouă trebuie să-ţi măsoare înţelept şi cuvintele şi sentimentele şi banii… continuare |
| | | Masacrul de la Fântâna albăÎn fiecare an, la 1 aprilie, sute de români din nordul Bucovinei se adună în Păduricea Varniţa. Să-şi Comemoreze următorul an de când a invadat armata roşie satele noastre Bucovinene şi au transformând într-un coşmar veaţa poporului nostru, de pe acestea meleaguri. continuare |
|
 |
|
