| Procesul comunismului |
|
| Colectivizarea agriculturii |
|
| | | Revolte anticomuniste ale ţăranilor din Câmpia Română în 1948Nicolae Videnie, Institutul Român de Istorie Recentă, Bucureşti
Memoria, Revista gândirii arestate
Începutul anului 1948[1] a stat sub semnul loviturii de stat care a dus la "abdicarea" regelui Mihai şi proclamarea Republicii Populare Române[2], acţiune comandată comuniştilor români încă de la impunerea guvernului Petru Groza de către "tătucul" Stalin[3]. Această lovitură de stat a arătat clar ce tip de dictatură se ascundea sub formula mult trâmbiţatei şi fals intitulatei "guvernări democratice"[4]. În realitate, acest de tristă amintire eveniment politic a încheiat trecerea succesivă de la "coaliţia reală" a guvernării din cadrul Blocului Naţional Democrat (23 august 1944-6 martie 1945) şi "coaliţia falsă" a Frontului Naţional Democrat (6 martie 1945-30 decembrie 1947) la "regimul monolit" al partidului unic[5], realizat prin înghiţirea Partidului Social Democrat în urma congresului "de unificare"[6] din 21-23 februarie 1948[7] şi "autodizolvarea" celorlalte partide satelite: Partidul Naţional Popular la 6 februarie 1946, Frontul Plugarilor la 7 februarie 1953[8], Partidul naţional Liberal-Tătărescu în mai 1948[9].Instrumente ale represiunii la sate.  continuare |
| | | O dramă aproape uitată si neînteleasăConvorbiri Literare
Gheorghe I. FLORESCU
Taranimea si puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962) , (Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi, eds., Cuvînt înainte de Gail Kligman si Katherine Verdery, Iasi, Editura Polirom, 2005, 502 p.), nu a fost gîndita ca o carte despre exproprierea taranilor prin colectivizare, pur si simplu, într-un interval precis delimitat, si de aceea este cu mult mai mult decît lasa a se întelege titlul ori chiar asteptarile acelora interesati de cunoasterea temei avute în vedere. | 
Foto: © Dinu Lazar |
Colectivizarea agriculturii a fost un proces deosebit de complex, conceput si aplicat în virtutea modelului stalinist de sovietizare a României, care nu a putut deveni o realitate printr-un ukaz kremlinist, de pe o zi pe alta, întrucît "transformarea socialista a agriculturii" a însemnat exproprierea celei mai mari parti a suprafetei arabile - si nu numai - a tarii, proletarizarea fostilor proprietari, care nu erau numai tarani, schimbarea sistemului de cultivare, oficializarea unui raport artificial între fostul proprietar si pamîntul lui etc.
În plus, nu trebuie uitat ca o asemenea "transformare" nu a fost o conventie singulara si nici supletiva, ci o samavolnicie proprie sistemului comunist, introdusa prin forta si coercitie, sfidîndu-se astfel o traditie care a dus la distrugerea unei clase sociale si la transformarea ei într-un "aliat" al puterii comuniste, gratie principiului "luptei de clasa". Colectivizarea agriculturii, cu un nesfîrsit cortegiu de ilegalitati, care a ruinat taranimea si a exterminat segmentul ei cel mai important - asa-numita chiaburime -, nu a fost adoptata ca un imperativ al epocii sau ca unul de echilibrare sociala, ci ca o servitute, care întregea programul de stalinizare. De altfel, comunizarea, în întregul ei, a fost imaginata si impusa ca o conditie a obligativitatii sine qua non , ce elimina din start orice forma de consultare, de compromis sau de neacceptare proprie lumii democrate. continuare |
| | | Colectivizarea in Basarabia sovietica, 1944- '52România Libera, Vineri 22 Iulie 2005
Vadim Pirogan, presedinte al Asociatiei victimelor regimului comunist si al veteranilor de razboi ai Armatei Romane din R. Moldova, delegat la Simpozionul de la Pitesti (septembrie 2004) din partea Basarabiei romanesti...
La 28 iunie 1940 Basarabia romaneasca a fost ocupata cu forta de Uniunea Sovietica. Molotov, unul din conducatorii URSS, a mintit in fata lumii intregi, declarand ca "Basarabia e locuita in majoritate de ucraineni". Rusii au mintit ca intotdeauna, ei n-au respectat niciodata drepturile altor natiuni, au luptat mereu pentru acapararea de pamanturi straine si pentru suprematia imperiului lor. Din primele zile de ocupatie au inceput asupririle neamului romanesc. Oamenii nu doreau aceasta robie si se straduiau sa plece din URSS, din Basarabia si Bucovina ocupate acum. Asa, la Chisinau, la sectia de vize, veneau mii de oameni sa se inscrie legal, dorind sa paraseasca "raiul sovietic". Dar la fiecare pas li se puneau piedici. Unii incercau sa treaca ilegal noua granita, dar erau prinsi, aruncati in inchisorile sovietice, acum pline de detinuti politici. Din primele zile de ocupatie a inceput teroarea rosie. Oamenii care o viata intreaga s-au straduit sa-si injghebe o gospodarie, sa-si creasca copiii sa traiasca omeneste, acum erau arestati, deportati, alungati de pe pamanturile stramosesti. Aceasta tragedie a romanilor basarabeni va ramane in istorie ca o pata rusinoasa asupra acestei tari sangeroase cu regim totalitar comunist care a fost URSS. continuare |
| | | Cea mai mare tragedie a taranului roman: colectivizareaLiviu Tudoras, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 23
Asteptam in dimineata de 2 august a acestui an (1997 n.n.), in fata portii 2 a Exploatarii Miniere
Lupeni, sosirea presedintelui Emil Constantinescu, care fusese invitat sa participe la aniversarea a 20 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului, din 1 - 3 august 1977, aici, unde Ceausescu si comunismul au fost ingenuncheati si umiliti cateva zeci de ore.
In ciuda unei ploi marunte, se adunasera de bunavoie cateva sute de oameni, mineri cu familiile lor, mult tineret si copii mici in bratele parintilor lor. Venisem mai devreme si am intrat in vorba cu doi mineri, dintre care unul s-a apropiat mai mult de dl.Cicerone Ionitoiu, cu care am venit aici pentru aceste manifestari. Cu cel de-al doilea mi-am impartit eu timpul de asteptare.
Din vorba in vorba ne-am intors la anii blestemati care il adusesera aici. continuare |
| | | 6 martie 1945 - ziua în care a început distrugerea satului românesc si lupta cu tăranulNicolae Constantinescu, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 26
În exceptionalul discurs de receptie la Academia Română din 29.V.1940 (vezi "Memoria" nr. 22), Liviu Rebreanu a făcut una din cele mai frumoase pledoarii pentru unitatea pământ - tăran - sat, pe care el o considera atunci ca fiind temelia fiintei noastre românesti. "Cine rupe această legătură sfântă," spunea el, "rupe de fapt sufletul tăranului român".
Cu 3 ani mai înainte, la 5.VI.1937, si tot cu ocazia unui discurs de receptie la Academie (vezi "Memoria" nr. 8), Lucian Blaga aducea elogiu satului românesc, pe care îl considera o prezentă vie si nemuritoare.
I-am citat pe acesti doi înaintasi fiindcă ei reprezintă nume de referintă în cultura noastră, oameni profund cunoscători ai originii spiritualitătii noastre, asa încât devine si mai grav ceea ce s-a întâmplat în ultima jumătate de secol, în care satul si tăranul român au suferit un proces de degradare care a început prin tăierea rădăcinii: a legăturii tăranului cu pământul. continuare |
| | | Partidul Bolsevic in lupta pentru colectivizarea agriculturii (1930-1934)Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 28
Multă lume nu stie sau nu-si mai aminteste că în anii '50 a început reeducarea, adică îndoctrinarea cetătenilor României, în vederea transformării acestora într-un "om nou", homo sovieticus, un individ care să aducă la îndeplinire fără a crâcni sau a cârti "indicatiile" venite de sus, de la Partid (partidul clasei muncitoare!).
În cadrul acestei "operatiuni" s-a folosit, printre altele, un "manual", o adevărată "biblie" marxist-leninistă, o sinteză a stalinismului tradus din limba rusă si tipărit în sute de mii de exemplare, având ca titlu "Istoria Partidului Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice" (curs scurt), destinat îndoctrinării cursantilor în cadrul învătământului politico-ideologic (obligatoriu!) la diferite trepte si niveluri.
Acest "curs" trebuia studiat (adică citit, adnotat, conspectat si apoi comentat), capitol cu capitol, pagină cu pagină, punct cu punct, în cadrul lectiilor de învătământ politic. continuare |
|
 |
|
