| Prioritati românesti |
|
| Nicolae Paulescu |
 | Nicolae Paulescu (30.10.1869 - 17.07.1931) - unul dintre cei mai mari fiziologi romani; a facut cercetari importante asupra structurii splinei, asupra fiziologiei normale si patologice a pancreasului endocrin, asupra mecanismelor de producere a febrei. A preconizat o metoda originala de extirpare experimentala a hipofizei.
Este adevaratul descoperitor al insulinei. |
A urmat facultatea de Medicina de la Paris, obtinand trei doctorate - în medicina, în stiinte si în chimie biologica.
In 1900 s-a intors in tara, ca sef al catedrei de Fiziologie al Facultatii de Medicina.
In urma cercetarilor sale, a descoperit insulina - hormon extras din pancreas si folosit impotriva diabetului - considerata cea mai importanta descoperire medicala din secolul XX. Prof. Paulescu o numise pancreanina.
Studiile sale asupra descoperirii insulinei - sustinute la Bucuresti în acelasi an - au fost publicate in 1921, in revista Comptes Rendus Hebdomaderes des Seances et Memoires de la Societe de Biologie de Paris.
La 10 aprilie 1922 a obtinut brevetul de inventie cu Nr. 6255, acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România.
Se preciza ca pentru a putea fi întrebuintata cu folos în tratamentul diabetului la om, pancreina trebuie sa fie preparata în mari cantitati, ceea ce necesiteaza un mare capital…
'Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care injectata în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecatoare a simptomelor diabetului. ' - spunea prof. Nicolae Paulescu.
In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat descoperirea insulinei, si au primit, in 1923, Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina pentru meritul de a fi descoperit insulina.
Nedreptatea facuta Prof. roman Nicolae Paulescu, cel care a fost adevaratul descoperitor al insulinei si care ar fi trebuit sa primeasca Premiul Nobel, a durat zeci de ani, dainuie si azi; pentru opiniile sale crestine, considerate de unii anti-semite si anti-masonice, lumea medicala ii anuleaza paternitatea asupra celei mai importante descoperiri medicale a secolului XX si, implicit, contributia esentiala la salvarea a milioane de vieti. |
| | | 17 iulie 2006. 75 de ani de la moartea lui Nicolae Paulescu, un salvator al omenirii, mare nedreptătit al istoriei ! |  | Nicolae Paulescu, geniu şi victimă mondială, Topmedici.ro
Incontestabil, Nicolae Paulescu rămâne descoperitorul insulinei. După ce numele său a fost terfelit cu neruşinare în timpul vieţii şi după moarte, cea mai mare descoperire a secolului XX rămâne mărturia nemuritoare a geniului lui Paulescu. Astăzi, presa europeană recunoaşte în milioane de exemplare că "antisemitul" Paulescu este, cu adevărat, marele descoperitor al insulinei. Şi impotenţa statului rezistă timpului: nici în 1923, statul român n-a facut nimic pentru a revendica valoarea imensă pe care a reprezentat-o invenţia lui, nici în 2006 nimeni nu ridică vocea ca să împiedice o nouă etichetă nedreaptă, aceea de antisemit, ca şi cum Nicolae Paulescu nu ar face parte din istoria glorioasă a României. |
Fiziolog român, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti. A făcut cercetări importante asupra structurii splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei. A preconizat o metoda originală de extirpare experimentală a hipofizei. Importante pentru fiziologie şi medicină sunt studiile sale privind fiziologia normală şi patologică a pancreasului endocrin.
Cea mai importanta descoperire medicală din secolul XX, insulina, a fost îndelung contestată. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în anul 1921, în revista "Archives Internationales de Physiologie", şi se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreina. Este vorba de insulină, hormon folosit împotriva diabetului, extras din pancreas.
Cu toate acestea, în 1922, are loc furtul mileniului: medicul Fr. Grant Banting şi biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anunţat descoperirea insulinei şi primesc, un an mai tarziu, Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Prioritatea fiziologului roman a fost recunoscută abia dupa 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.  continuare |
| | | Nicolae PaulescuDespre N.C Paulescu si "Echipa Toronto"*
Cine a descoperit insulina este o intrebare la care nu este usor sa dai un raspuns clar si fara nuantare. Au fost multi care au contribuit si care merita sa fie amintiti si respectati.
Descoperirea insulinei a constat din multe etape, la care au participat multi oameni de stiinta dedicati. O mare personalitate care s-a remarcat in acest domeniu a fost Profesorul roman Nicolae Constantin Paulescu ( octombrie 1869-1931). Un intelectual distins, cu o minte enciclopedica, autor a multor tratate de medicina, cu un comportament exemplar in viata lui particulara, considerat aproape ca un sfant.
Printre marile lui contributii in stiinta medicala sunt studiile sale asupra glandei hipofize, precum si introducerea unei noi metode operative (lateral-transcraniene) cu o mortalitate mult redusa care au atras interesul si admiratia lui Harvey Cushing, si care a recunoscut fara ocol marile merite ale lui Paulescu in acest domeniu. Acestea sunt discutate de S.L. Teichman si P.A. Aldea in lucrarea acestora "Pioneers in pituitary physiology: Harvey Cushing and Nicolas Paulescu". Nu mai putin importante au fost contributiile sale in domeniul diabetului zaharat.
continuare |
| | | Un incident regretabilGh. Bratescu
Un incident fara precedent s-a petrecut la recentul Congres mondial de diabetologie, care a avut loc la Paris. In programul manifestarilor se prevedea ca la Spitalul parizian "Hotel du Dieux" sa fie dezvelit bustul savantului roman Nicolae Paulescu, iar in holul central al cladirii sa se monteze o placa de marmura pe care se afla inscriptionat numele celui care a descoperit insulina, in anul 1920.
In timp ce delegatia de medici romani prezenta o comunicare stiintifica referitoare la personalitatea lui Nicolae Paulescu, s-a creat o diversiune care a produs stupefactie in randul celor prezenti. Un necunoscut a strigat ca Nicolae Paulescu a fost un antisemit si ca atare, nu merita onoruri publice, ci desfiintarea lui ca personalitate. Sedinta s-a suspendat pe moment, producandu-se o rumoare generala, dupa care presedintele Congresului, un savant israelian, a tinut sa afirme ca nu exista nici un motiv pentru a se umbri memoria lui Nicolae Paulescu, care, prin descoperirile sale in domeniul medical, a salvat sute de milioane de oameni de la pieire sigura.
Seful delegatiei franceze a recomandat, in particular, romanilor sa nu insiste ca festivitatile consacrate lui Paulescu sa aiba loc, fiind informat ca mai multi fanatici evrei din Franta vor organiza o demonstratie agresiva la Spitalul "Hotel du Dieux", la care au convocat intreaga presa pariziana.
In acelasi timp, o pagina intreaga a ziarului "Le Monde" a fost cumparata de aceeasi grupa de protestatari, spre a fi inserat un lung articol in care erau ponegriti, in afara de Nicolae Paulescu, alti savanti romani, precum Eugen Ionesco, Emil Cioran si Mircea Eliade, sustinandu-se ca toti acestia au fost antisemiti si legionari.
Astfel prevenita, delegatia romana a gasit de cuviinta sa renunte la manifestarile respective, inclusiv la decernarea Premiului "Nicolae Paulescu", pentru care era desemnat un medic japonez, avand meritul descoperirii si cercetarii unui soi de orez asiatic, cu proprietati curative exceptionale in tratamentul diabetului. Intre altele, fie spus, acest soi de orez antidiabetic fusese semnalat tot de un roman, doctorul Ovidiu Bojor, cu trei decenii in urma, care cercetase flora medicinala din Nepal, in calitate de expert al Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
De comun acord cu conducerea Societatii Internationale de Diabetologie, romanii au amanat inmanarea Premiului respectiv, precum si alte manifestari consacrate lui Paulescu, pentru anul viitor, la Congresul Mondial din 2004, ce se va desfasura la Tokyo, in Japonia. In plus, Academia de Stiinte Medicale din Bucuresti va elabora un studiu aprofundat privitor la activitatea umana si profesionala a lui Nicolae Paulescu. Cine a fost si ce a realizat acest om de stiinta?
(Preluat din CLIPA, REVISTA INDEPENDENTA DE INFORMATIE SOCIO-POLITICA SI CULTURALA (USA), October 2, 2003 No. 619: http://www.clipa.com/pagpolitica619.htm)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Punctul de vedere oficial al Academiei Romane referitor la incidentul de la Paris:
Solicitată să-si exprime părerea în legătură cu ceea ce de multă vreme în lumea intelectuală românească si internatională se cheamă "cazul Paulescu", Academia Română doreste să facă următoarele precizări:
1. Este indubitabil pentru noi că Nicolae Paulescu este cel care a descoperit insulina (pancreina) si că, neluând în seamă faptul că el si-a prezentat rezultatele cercetării într-o publicatie stiintifică franceză (august, 1921), cu sase luni înainte de aparitia lucrării lui Banting si Best (februarie, 1922), Fundatia Nobel i-a făcut savantului român o mare nedreptate. Această istorie a marcat profund viata lui Nicolae Paulescu. O recunoastere publică, venită din cercurile stiintifice, a acestei injustitii s-a lăsat mult asteptată. Tinând seama de meritele stiintifice ale lui Nicolae Paulescu, Academia Română - cel mai înalt for stiintific si cultural din România - l-a ales membru post-mortem (13 noiembrie, 1990).
2. Aflăm, cu tristete, că recent, în cadrul celui de-al 18-lea Congres al Federatiei Internationale de Diabet de la Paris, a fost contramandată sesiunea stiintifică dedicată lui Paulescu si, totodată, a fost amânată decernarea "Premiului Nicolae Paulescu". Motivul?: acuzatiile de antisemitism aduse descoperitorului insulinei de către unele ziare franceze (între ele, ziarul "Le Monde").
În legătură cu aceste acuzatii facem precizarea că, într-adevăr, în anii '20, în circumstantele socio-politice de atunci, profesorul Nicolae Paulescu a publicat câteva articole antievreiesti, regretabile din toate punctele de vedere. Ele exprimă o idee discriminatorie pe care, desigur, Academia Română n-o poate accepta. Precizăm însă că opiniile personale ale lui Nicolae Paulescu n-au fost urmate de actiuni violente în sfera socială si că el însusi n-a participat, în nici o împrejurare, la actiuni care l-ar putea culpabiliza. Nu i se pot imputa delicte reale. A murit, de altfel, în 1931.
Dorim să cităm, în această problemă, declaratiile făcute de dl prof. dr. Nicolae Cajal, presedintele sectiei de Stiinte Medicale a Academiei Române si presedintele Comunitătii Evreiesti din România:
"Personal consider că meritele lui Nicolae Paulescu sunt mari, sunt deosebite si trebuie relevate la valoarea lor. Pentru aceste merite l-am propus, în anul 1990, ca membru post-mortem al Academiei Române, când adunarea generală l-a si ales prin vot secret. În acest context, se impune o disociere obligatorie între contributiile stiintifice în combaterea diabetului si optiunile personale antisemite. Dacă este sau nu vinovat este o altă problemă si, deci, se cuvine s-o judecăm ca atare. Eu respect părerile personale ale fiecărui om si cred că nu am voie să leg valoarea omului de stiintă de conceptiile sale, inclusiv cele antisemite. Sunt două probleme distincte si trebuie considerate ca atare. Nu se pot amesteca. Îmi amintesc că tatăl meu, care a fost studentul lui Nicolae Paulescu, îl respecta si îl admira, desi stia că era antisemit. Când judeca valoarea sa remarcabilă de profesor si om de stiintă nu-l interesa conceptia filosofică sau ideologică. Eu consider că fiecare om are dreptul să aibă propriile lui conceptii, indiferent dacă mie îmi plac sau nu. Personal nu împărtăsesc asemenea conceptii, nu am cum, si într-un fel, pentru mine, e dramatică această situatie. Însă din acest motiv nu am voie să neg meritele stiintifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul său cu totul deosebit la sănătatea oamenilor si cred că nimeni nu are un asemenea drept".
3. La aproape un secol de când s-au întâmplat aceste lucruri, ne punem întrebarea dacă este corect să judecăm valoarea stiintifică a omului în functie de optiunile lui personale. Sunt probleme distincte si trebuie considerate ca atare. Nu putem judeca opera marelui prozator Céline în functie de ideile lui politice. Nu-l putem scoate pe Ernst Jünger din literatura secolului al XX-lea numai pentru faptul că a fost ofiter în armata germană. Problema acestei disocieri este imperios necesară si în domeniul stiintei. Am spune chiar: mai ales în domeniul stiintei. Ce este mai important, vă întrebăm, în viata unui savant: faptul că a descoperit insulina si, prin aceasta, a salvat si salvează milioane de oameni sau faptul că, într-o circumstantă a biografiei sale, a publicat câteva articole (recunoastem, încă o dată, regretabile) cu accente nationaliste?
4. Academia Română consideră că, disociind corect cele două planuri si recunoscând ceea ce nu trebuie ascuns (adevărul despre opiniile ideologice ale profesorului Paulescu), Federatia Internatională de Diabet ar face un urias pas înainte, în elucidarea definitivă a acestei probleme, dacă ar acorda "Premiul Nicolae Paulescu" în semn de recunoastere si recunostintă fată de cel care a descoperit, în 1921, insulina, salvând, astfel, de atunci atâtea vieti omenesti...
În numele conducerii Academiei Române,
Acad. Eugen Simion, presedinte,
Acad. Maya Simionescu, vicepresedinte
29 septembrie 2003
(Preluat din Viata Medicala: www.vmr.ro) |
|
 |
|
