| | Sfârsitul
22 iunie 1992 - la Istambul, presedintii Iliescu, Snegur, Eltin si Kravciuc au adoptat un comunicat dictat de Moscova, prin care agresor si victima sunt puse pe aceeasi treapta, calificate drept "parti in conflict" invitate la incetarea focului, la creara unor zone de conflict.
"La Istambul, Rusia si satelitii sai au mimat aplicarea unui procedeu de drept international, dand politicii de forta aparente democratice. Asemenea simulari - in planul politicii externe sau interne - se numesc, in tarile Europei de Est, adaptarea la normele europene" (Victor Barsan, p.194)
Incurajati de recunoasterea lor oficiala ca parteneri de tratative egali cu statul moldovean, rebelii transistreni au dezlantuit o noua serie de atacuri.
Orasul Tighina va fi pregatit pentru a fi distrus, in cazul in care ar fi trebuit parasit; pana la sfarsitul lunii iunie, au fost minate institutii, sosele, au fost aduse trupe de intarire, au fost supuse unor atacuri continue zonele ocupate de politia moldoveana; au fost ucise 20 de persoane, au fost mitraliate si incendiate numeroase obiective industriale.
Atacuri puternice se inregistreaza si asupra multor localitati: Chitcani, Cocieri, Cosnita, Ustia, Holercani, Cruglic, Roghi, Corjevo, Pohreba, Dorotcaia, Criuleni, Slobozia-Dusca, etc.
La Tiraspol, liderii separatisti Smirnov si Maracuta, savureaza victoria si incep contituirea unei armate regulate, in care scop vor fi aduse noi efective ale armatei ruse.
La Chisinau, presedintele Snegur incearca sa explice cedarea de facto a Transnistriei in mana rebelilor ca masura umanitara, penrtu a salva vietile omenesti.
La Moscova, se elaboreaza o noua politica, declarata, asupra Moldovei, de forta si presiuni economice, venita dupa numirea lui Alexandr Lebed la comanda Armatei a 14-a - un dur, veteran din Afganistan, participant la represiunile de la Baku si din Lituania. Uriasa masina de propaganda rusa stalinista se pune in miscare pentru ingenuncherea Moldovei.
Ucraina, aflata in foarte bune relatii cu Rusia, mai ales dupa binecuvantarea acordata de USA lui Eltin, este si ea ostila Moldovei.
In Statele Unite, un singur senator, Larry Pressler, va a prezentata un amendament pentru inghetarea ajutorului ameriacn acordat Rusiei, cata vreme aceasta sprijina separatistii trasnistreni; senatorul a prezentat Basarabia ca victima a pactului sovieto-nazist, a amintit rolul nefast al Armatei a 14-a, a evidentiat esenta conflictului, a demascat caracterul demagogic si duplicitar al politicii lui Eltin. Astfel, la 1 iulie 1992 Congresul american a votat amendametul Pressler. Comitetul refugiatilor din Trasnistria va trimite un apel catre Congres, cerand ajutor in restabilirea pacii in Transnistria.
Dar, Departamentul de Stat al USA, prin James Baker, se spala pe miini de Moldova, facand declaratii de un cinism iesit din comun, prin care avertizeaza Romania sa nu mai trimita armament in Moldova, avertizeaza Moldova sa nu ajunga la conflict cu Rusia, pentru ca in acest caz nici comunitatea internationala nici Romania nu ii va salva, dat fiind ca Eltin se afla sub presiunea de a fi nevoit sa intervina militar in Moldova.
3 - 6 iulie, are loc reuniunea CSI, la care participa presedintele Snegur si primul-ministru Sanghelli; se hotaraste crearea unor forte de mentinerea a pacii, pentru aplanarea conflictelor interetnice, si care vor fi trimise mai intai in Moldova, dupa ce statul respectiv va face o cerere in acest sens. Astfel, Moldova va deveni din nou un stat ocupat oficial de armata rusa. Rusia va dispune deblocarea cailor ferate si a livrarilor de energie catre Moldova.
Va incepe o noua faza a razboiului, razboiul economico-financiar, prin care Moldova va fi infranta si prin care Trasnistria isi va asigura independenta.
La inceputul lunii iulie, au loc mari concentrari de trupe si armament in Trasnistria, rebelii ataca cu violenta multe zone , folosind arme interzise, ca obuzele-caseta.
La 7 iulie se semneaza un nou acord de incetare a focului, incalcat, ca de obicei, de separatisti. Pana la sfarsitul lunii iulie, se inregistreaza din nou atacuri cu arme grele asupra multor localitati, mai ales a sectiilor de politie. Cel mai vizat este orasul Tighina.
Moscova ajunge la concluzia ca singura forta care ar putea pacifica zona si dezarma detasamentele de gardisti si cazaci care ataca Tighina ar fi armata rusa; in acest sens, va redacta un proiect de conventie prin care se prevede crearea unei zone de securitate controlata de o comisie speciala si de un contingent militar rus.
Conform intelegerilor, Moldova isi va retrage fortele din Transnistria, asa incat toata zona va ramane la discretia totala a Armatei a 14-a dar mai ales, a tuturor formatiunilor de cazaci, mercenari si delincventi patronate de separatisti si scapate de sub control; crime , betii, jafuri, talharii, violuri, atacuri, un haos total; zeci de oamnei ucisi, aruncati in Nistru, fetite si femei violate, torturi, fapte de o cruzime inspaimantatoare, demne de Ivan cel Groaznic; si peste toate, sifilisul.
Intre timp, statele europene, ONU, CSCE discuta situatia, trimit comisii, "isi exprima ingrijorarea", mimeaza activitatea, dar nimeni nu face nimic concret; Moldova si Transnistria sunt lasate complet la dispozitia Rusiei si a bandelor de criminali.
21 iulie - Eltin si Snegur semneaza Conventia privind reglementartea pasnica a conflictului armat, ce prevedea infiintarea a 3 zone de securitate, prezenta unor forte mixte de mentinere a pacii de 400 militari, dintre care 6 batalioane rusesti, 2 moldovenesti si 2 ale separatistilor; alte 3 batalioane ruse vor stationa in zona Tighina -Chitcani.
Conform obiceiului, rebelii continua atacurile asupra localitatilor, omorand civili, mitraliind cladiri.
La 29 iulie, armata rusa intra in Tighina, pe post de armata eliberatoare, ca de atatea ori in istorie. Atacuri si focuri de arma vor fi si in 30-31 iulie.
Fortele de pace, adica armata ruse si fortele rebele, vor instaura in Transnistria o "pace", care va insemna un regim de teroare, nesiguranta, agitatii, intimidari; "pacea" faradelegii! |
|
PRIMA PAGINA
Contact